2013. 220.000 de oameni.
În România, țară europeană, s-a stat la cozi de 2-3 killometri pentru a se pupa niște moaște. Că majoritatea nu știu nici ce-s alea moaște, nu contează. Îi dăm cu pălincă, doar e frig noaptea și cu tradiționala fasole cu ciolan a doua zi. ca să fie bine. Între timp, au dat și câte 10-20 de lei pentru un pomelnic. De persoană. Doar că fiecare persoană a adus bilete și pentru alții de acasă. În același timp, au dormit care pe unde că n-au avut bani de-un hotel/motel/gazdă/orice. Au mâncat covrigi că ciorba caldă era scumpă. Au simțit harul divin în fața cutiei cu țoale că doar așa li s-a spus toată viața că trebuie.
2013. 600.000 de euro
Deși eu aș trece cel puțin un 1 în fața sumei au ajuns în buzunarele preoților. Nu, nu în curtea bisericii, sau nu a celei care declară că acești bani vor fi folosiți pentru „acțiuni caritabile”. Milioane de lei, obținuți în urma celei mai mari evaziuni fiscale anuale. Milioane de lei negri care nu există oficial și care pot fi cheltuiți oricum. Milioane de lei care închid guri, făuresc oameni noi și spală păcatele prea-puținilor dar fericiților aleși. Milioane de lei reinvestiți temeinic în îndoctrinarea și îndobitocirea unei națiuni.
2013. 21 de milioane de locuitori.
Singurul lucru constant în istoria multi-milenară a României este biserica. Și nu am spus credința pentru că drumul celor două este despărțit de mult. Între o carte pentru credincioși, citibilă, descifrabilă și interpretabilă și miile de togme de care se înconjoară biserica și cu care se apără de credincioși hăul este mult prea mare.
Priviți-vă istoria, pentru a vă putea descifra viitorul, spunea cineva. Priviți-vă-n oglindă cu ochii deschiși, pentru a vă vedea cu adevărat spunea altcineva