Regulile jocului fac jocul*. Pentru că fără reguli, jocul nu ar exista. Ar fi ceva indescifrabil, intraductibil și ilogic. Priviți în jur și observați cu atenție: înainte de a exista jocul, se trasează regulile. Se negociază, se dezbat și se analizează propuneri despre joc. Care este scopul lui, cum se poate realiza și care sunt câștigurile.
Indiferent cât de simplu este jocul, dacă trebuie, regulile sale pot fi complicate. Așa ar putea suna legea lui Murphy cu privire la regulile jocului, dacă ar fi vreodată enunțată. Și, indiferent cât ai încerca să argumentezi, păzitorii regulilor au întotdeauna dreptate.
Prima regulă, nescrisă dar obligatorie, a oricărui joc este simplă: nu-ți plac regulile, nu juca jocul! În felul ăsta, nimeni nu are de suferit: – nici tu, care în loc să-ți joci jocul cât de bine poți mai mult ți-ai irosi resursele luptând împotriva regulilor – nici jocul, care perturbat de zgomotele produse de tine și-ar pierde atracție pentru ceilalți jucători.
Ar mai fi și situația în care să schimbi regulile jocului în timp ce-l joci. Dar pentru asta îți trebuie putere. Pură, nelimitată și de necombătut. Sau chiar să-ți creezi jocul propriu, scriind reguli noi, așa cum le vrei tu, cum ți se potrivesc ție. Dar, cam aici se face diferența între băieți și bărbați, vorba poetului.
Foto via Sorin
*citește joc și gândește-te la orice vrei tu. Se aplică cele de mai sus?