Assault on Wall Street – dacă evenimentele care au stat la baza scenariului n-ar fi încă atât de vii în memorie poate că filmul ar fi 
unul banal. Așa cu un coctail de emoții și ceva sentimente filmul este mai ușor vizionabil. Și da, păcat de finalul prost.
Citadel – un film irlandez așa de prost de mult nu mi-a mai fost dat să văd. Doar pentru că a reușit să mă sperie de vreo 2 ori și dintr-o dorință perversă să văd ce-a pregătit pentru final regizorul, am rezistat până la sfârșit.
GI Joe: Retaliation – armata americană, împușcături, onoare, veterani reînviați, teroriști și Bruce Willis. Bun doar dacă n-aveți bere la floricele.
Hodejegerne – un film norvegian surprinzător de bun și pe care-l recomand cu plăcere. Headhunters este traducerea titlului în engleză și dacă aveți nevoie de-o recomandare și de pe afișul filmului atunci Nikolaj Coster-Waldau să fie.
Metro – ăsta-i un film rusesc despre ce se poate întâmpla într-un tunel de metro în funcțiune de peste 60 de ani, aflat fix sub râul Moscova din orașul cu același nume. E și o rusoaică bună rău din păcate insuficient pusă în valoare de rolul său. Recomand!
Oblivion – de mult nu mă mai aștept la lucruri bune de la filmele cu Tom Cruise dar pelicula asta a reușit să nu mă dezamăgească. poate pentru că-s eu un romantic incurabil? 😛
Robot and Frank – în viitorul apropiat roboții ne vor crește și părinții. Și dacă o vor face cum o face robotul din filmul ăsta eu mă pregătesc să dau o comandă pe numele fetelor mele. Surprinzător de cald și plăcut pentru un film cu roboți și bătrâni astfel încât vă invit să-l vedeți.
Spring Breakers – l-am evitat cât am putut datorită prezenței Selenei Gomez pe afiș. Și tare rău am făcut pentru că nu merită. I-aș reproșa totuși prea puțină nuditate și acțiune și prea multă vorbărie.
The Colony – ăsta-i genul de film făcut cu scopul clar de a avea o continuare. Deși nu merită … Laurence Fishburne face și el ce poate dar nu-i suficient.
The First Time – prima dată-i greu și implică multă emoție și pentru el ca și pentru ea. Pentru ce-i care încă nu au avut parte de first time e interesant, pentru ceilalți prilej de rememorat, colorat și retușat amintiri. Se și râde că doar e o comedie.
Undeva la Palilula – genul de film românesc pe care eu nu l-aș recomanda unu-i străin. Amestecul de nebunie, supra-realism, isterie și umor uneori grotesc, toate în regia lui Silviu Purcărete, nu dau un produs ușor digerabil. Distribuția însă, face toți banii.
Și-un trailer pentru cine n-are timp de prostii, Thanks for Sharing.