Amour – medaliat, premiat, aclamat și ovaționat. Dar dacă nu-ți place muzica clasică și n-ai descoperit care-s lucrurile 
importante în viață, poți să pierzi cu succes 2 ore din viață privind filmul ăsta și încercând să înțelegi ce vrea să spună.
Cirque du Soleil – Worlds Away – de văzut 3D obligatoriu pentru a cuprinde în întregime experiența unui spectacolului. Sau. și mai bine, ar fi să vezi un live un show complet marca Cirque de Soleil. Până atunci însă, e bun și filmul.
Company Of Heroes – niște americani (din ce în ce mai puțini pe măsură ce filmul înaintează), mulți nemți, un englezoi și-un polonez, niște figuranți și multe explozii. Și o bombă. Atomică. Care n-a mai apucat să schimbe cursul războiului (e film de război, nu v-am zis?) din cauza celor de mai sus.
Playing for Keeps – un scenariu de doi lei și multe vedete arătoase care se fac că joacă roluri. Și Jessica Biel singurul motiv pentru care filmul ar merita văzut.
Silent Hill: Revelation – să fie sânge și topoare și fețe mutilate și continuarea unei povești mediocre. Și să fie 3D că altfel n-are chiar niciun farmec.
The Bay – un film atât de prost încât la sfârșit m-am întrebat dacă nu cumva chiar are o bază reală pentru că altfel nu-mi închipui cum cineva a plătit pentru realizarea lui.
The Paperboy – alt film de Oscar cu un afiș cu nume interesante și o poveste interesantă. Doar că îi lipsește ritmul și tensiunea iar finalul nu oferă nicio emoție.
Tower Block – „cel mai bun film britanic al anului 2012” spunea una dintre reclamele la acest film. Doar că dacă ăsta-i cel mai bun, mi-e frică rău de viitorul școlii de film englezești. În rest, ideea-i bună, realizarea-i normală dar finalul … sucks!
Lore – Lore este o adolescentă germană care la finalul războiului traversează, alături de frații mai mici, Germania tăvălită de război și de aliații învingători, în căutarea casei bunicii. Călătoria inițiatică în viața reală este completată magistral de ultimele 5 minute ale filmului.
La final un trailer pentru Passion un film de Brian de Palma