Dacă mă credeați cumva un român adevărat și-un patriot de nădejde trebuie să recunosc că nu sunt deloc așa. 
Și că să fie clar și să nu rămână nicio îndoială iată și dovezile care să sprijine afirmația anterioară.
Nu sunt patriot
Din când în când câte un film, pe care mai apoi o să-l vadă maxim 0.05% dintre români, câștigă un mare premiu. Urși de aur, lei de arginți, palmieri auriți sau numaiștiuce platinați câștigați de câte un cineast sau actor român vreun scenariu, decoruri, imagine sau poate chiar un rol secundar. Moment numai bun în care eu trebuie să-mi manifest obligatoriu, intens și excesiv, patriotismul. Ba bine că nu!
Nu sunt patriot
Din 4 în 4 ani trebuie să-mi triplez cantitatea de patriotism care-mi pulsează prin vene. Vine olimpiada și odată cu ea performanțele care trebuie să mă facă să mă simt mândru că sunt român. N-am nici cea mai vagă idee despre regulile din tir, judo, popice sau mai știu eu ce dar sunt obligat să mă uit la pierd niște ore privind la ai noștri. Ba bine că nu, din nou!
Nu sunt patriot
Obligatoriu trebuie să cred într-o istorie falsificată cu brio timp de 50 de ani iar dacă îndrăznesc să caut și o altă părere despre rolul și locul țării mele în istoria continentală merit să fiu proscris. De 24 de ani o mână de unguri se chinuie să se prefacă că-mi vor țara și eu trebuie să reacționez virulent împotriva. Uite că nu vreau!
Nu sunt patriot
Nu mă bucur ca un decerebrat când bate Steaua pe nu știu cine. Nu simt nicio emoție pentru unii care aleargă după o minge și care doar când o fac cu spor se laudă c-au făcut-o pentru România. La sfârșitul zilei, se umplu de bani iar eu trebuie să răbufnesc de patriotism. Cică dacă o echipă (de fotbal) mă reprezintă pe mine, român, în lume de aceea eu trebuie să-i răspund cu aceeași monedă. Ba p-a mă-tii!
Acestea fiind zise, mai proclam o dată că nu sunt patriot și mă duc să muncesc pentru PIB-ul României, să-mi plătesc taxele și impozitele obligatorii pentru buna funcționare a României pentru că, până la urmă, sunt doar un prost.
frumos punctat 🙂
Poate puţin cam dur…
Patriotismul şi-a pierdut din însemnătate în ultima perioadă.
A la guerre comme a la guerre … if you know what I mean 🙂
Nu cred ca tara mea este cea mai tare din parcare. Am umblat destul de mult, sa stiu ca sunt altele mai misto decat ea. Nu lesin de emotie la un eveniment sportiv, nu lesin de emotie la un premiu cinematografic, desi MA BUCUR de succesul in cauza.
Nu bag pe gat minunile din tara mea, nu ii acuz pe cei care au ales sa plece (pentru ca si eu as face-o, daca as avea ocazia).
Dar incerc s fiu un cetatean de bun simt, respect legile, platesc taxe si imi promovez tara unde pot. Nu am ascuns niciodata de unde vin, chiar si in tari in care nu-i prea ‘sanatos’ sa te dai roman. Am incercat mere sa arat pe unde am circulat ca exista si romani curati si cinstiti. Zic ca am reusit sa schimb macar cateva opinii.
Clar, nici tu nu ești patrioată 🙂
Si cate suturi in dos imi iau periodic pe tema asta … dar noi sa fim sanatosi 😀