Ce-aș face eu acum cu niște prieteni, o pastramă și-un pic de țigănească

Dacă mi-aș dori vreodată să stau la casă, ar fi doar pentru a-mi satisface următoarea fantezie. Niște prieteni. Nu mulți și nu d-ăia de curtoazie. Ăia puțini, de suflet. Muzică tare, pe repeat, ceva de genul ăstora de mai jos. Sau variațiuni. Între timp, să nu ne plictisim, am învăța și iar am învăța și iar am învăța, să bem, ca niște profesioniști, niște țuici. Sau alte licori neaoșe, specific românești, respectiv, pălinci. Și pentru că mâța trebuie să stea în coadă dintr-un motiv bine…

Activitatea blogosPHerei

Pentru că mă plictiseam maxim, la un moment dat am zis să fac un audit al blogosPHerei în care să vedem cam care mai este activitatea blogosPHerei. Cine scrie, cum scrie, cât de des și cât de bine și alte asemenea. Credeam că asemenea informații ar fi utile atât liderilor, cât și agențiilor sau chiar eventualilor clienți care-ar dori să facă ceva, cu cineva. Între timp însă, m-am recunoscut înfrânt de Sfântul Pișcot. Am abandonat orice speranță în fața caracatiței PCR-iste și scârbit de lipsa unor coloane…