Ce-aș face eu acum cu niște prieteni, o pastramă și-un pic de țigănească
Dacă mi-aș dori vreodată să stau la casă, ar fi doar pentru a-mi satisface următoarea fantezie. Niște prieteni. Nu mulți și nu d-ăia de curtoazie. Ăia puțini, de suflet. Muzică tare, pe repeat, ceva de genul ăstora de mai jos. Sau variațiuni. Între timp, să nu ne plictisim, am învăța și iar am învăța și iar am învăța, să bem, ca niște profesioniști, niște țuici. Sau alte licori neaoșe, specific românești, respectiv, pălinci. Și pentru că mâța trebuie să stea în coadă dintr-un motiv bine…