Ploieștiul și Pravoha aveau nevoie de un mall. Numărul de locuitori, gradul de ocupare a forței de muncă, nivelul salariilor erau factori care recomandau. Apropierea de București erau o importantă anti-recomandare, de aia s-a și întârziat atât. Cert este că de azi, în Ploiești la ieșirea spre Brașov, pe dreapta, există Ploiești Shopping City.
Inaugurat exact după modelul autostrăzilor, la 50% din capacitate cu mult zgomot și multă aglomerație, „mallu” o să devină jucăria preferată a ploieșteanului cel puțin iarna asta. Între altele, vom avea și noi unde să facem un flashmob decent, unde să vedem în condiții civilizate un film, unde să organizăm o lansare de „ceva” sau o întâlnire cu „cineva”.
O să fie locul de pelerinaj și bulevardul fără castani și noul „la ceas”. Va fi noul loc de de pițipongeală maximă, de cocalarism indubitabil, interlopii și curvele vor defila, politicienii și edilii se vor pitula pentru a scăpa. Bogătanii îl vor evita fiindu-le mult sub clasa lor, întreținute-le vor strâmba din nas dar îl vor bântui zilnic, pensionarii ar trebui să se sature de el până-n primăvară.
Până una alta, imnul orașului pentru perioada următoare:
când lucram la metro, îi vedeam pe toţi dubioşii plimbându-se agale prin magazin la 11 noaptea ca la o ieşire pe bulevard. iată că amu angajaţii metro cred c-au scăpat de grija ăstora. :))
hihihi, buna remarca lui Saramon.
Eu sunt hatteritza de mare clasa cand vine vorba de mall-uri, sunt la nivel superior al snobismului : cel in care mall-ul e yak! 🙂