Societatea în care trăiești te modelează mai mult decât conștientizezi. Degeaba înveți, muncești și te dezvolți pe plan personal dacă seara te 
întorci tot în cartierul tău gri cu boschetari bețivi care blochează ușa din spate și cocalari scuipători de semințe care-o blochează pe cea din față.
Este o limită peste care nu poți trece. Sunt stigmate pe care ți le regăsești în comportament. Sunt mentalități pe care foarte greu le schimbi. Și doar după ce pleci din acel loc.
Și este valabil și despre sex și despre familie și despre carieră și despre sistemul de valori și despre credințe și despre percepția societății și despre curaj. Despre aproape orice.
Vivi care-i plecat de ani buni pe alte meleaguri a observat diferențe între mentalitatea românească în raport cu a altora când vine vorba despre „hai să facem niște bani”.
Sunt înconjurat de oameni care doresc să facă bani. Antreprenori, oameni care vor să construiască business-uri, oameni care vor să construiască ceva de succes.
Când vorbesc cu ei, am sentimentul că se gândesc real la cum să găsească o nevoie, să o satisfacă, să găsească niște clienți care plătesc pentru serviciul pe care ei îl fac. Oamenii realizează că a face bani este greu și cere o grămadă de muncă, convingere, vânzări, și că probabil de cele mai multe ori totul va fi în zadar și nu va reuși. În mod cert nimeni nu ignoră faptul că este greu, și succesul nu apare niciodată peste noapte.
Focusul lor este pe a crea valoare pentru cineva, pentru că asta este cel mai previzibil mod de a produce bani.
Întreg articolul (care merita citit și analizat atent) aici.