O nouă perspectivă

Anul trecut pe vremea asta spuneam c-am avut o lună septembrie de mare excepție. Azi, privind în urmă, mi se pare c-a fost de două ori mai grozavă.

Septembrie care tocmai s-a încheiat a fost o lună complet diferită. Fără artificii pe tavan, fără întâmplări excepționale, fără locuri sau oameni de poveste. Și, cu toate acestea, cu nimic mai prejos decât cea de anul trecut.

Nu le pot compara pentru c-au fost complet diferite. N-aș putea spune nici care a fost mai bună. Pentru că nu au (aproape) niciun numitor comun. Una mi-a umplut sufletul, alta mi-a schimbat viața.

Luna trecută am ratat un tren. Pentru c-am ales altul. Ocazie cu care am aflat că viața nu poate fi păcălită oricât ai încerca și, când te aștepți mai puțin, trebuie să fii pregătit s-o ciupești de fund și să pleci cu ea în lume.

O nouă perspectivă? Da, clar, deși nimic nu e limpede. Sunt curios ce voi mai scrie peste un an despre acel septembrie care tocmai se va fi terminat 🙂