Despre profesionalizarea bloggerului – partea I

Bloggerii sunt acele animale sociale un pic mai bine adaptate la mediul virtual decât confrații lor din viața reală. Ceea ce a început cândva ca un loc propriu și personal de exprimare a ideilor, frustrărilor, emoțiilor, sentimentelor a evoluat. Azi avem turme întregi de scriitori wannabe care visează ca banalitățile debitate de ei zi de zi să le aducă glorie eternă, bani cu nemiluita sau succese sexuale fără limite.

În România avem peste 65.000 de bloguri. Doar mai puțin de unul din cinci bloguri este activ în sensul că a publicat cel puțin 1 articol în ultima lună calendaristică. Mai puțin de 1 din 100 de bloguri are o frecvență de postare zilnică. Mai puțin de 1 din 1000 de bloguri are o vechime de peste 5 ani.

Nu sunt 10 bloggeri care să trăiască exclusiv din blogging în România. Poate alte câteva zeci se pot mândri cu sume de ordinul miilor de euro câștigate de la începuturi. Pe lângă aceștia, alte câteva mii de bloggeri spun că au câștigat bani din blog, sume de la 10 – câteva sute de euro. Restul așteaptă și speră să le vină banii. Nu știu de unde, nu știu cum dar ei știu că-i merită.

Cât așteaptă, se bucură când cineva-i mai bagă într-un top, mai primesc o leapșă despre ce-au mâncat la micul dejun, sau își fac tricouri cu numele blogului scris mare pe piept. Scriu 2-3 posturi pe săptămână, citesc 4-5 bloggeri despre care au auzit ei c-ar fi celebri datorită banilor pe care-i fac. Rareori îi apucă cheful să și facă ceva cu blogul. Moment în care ies în stradă și țipă că vor să învețe dar n-au de la cine. Sau se duc pe la workshop-uri, conferințe și alte summit-uri de unde revin cu gura larg căscată și creierul plin ca un burete.

Și când trebuie să pună în practică toate cele învățate și să treacă la următorul nivel al carierei lor de bloggerii, profesionalizarea, minunea se destramă. Fumul magiei se risipește, cartea se face iarăși grea, ochii se închid ușor. Facebook-ul se deschide automat, joculețele se activează singure, plimbările la ceas de seară devin obligatorii. Timpul se contractă brusc. iar ziua, cât e ea de lungă de obicei, dispare ca prin farmec.

Și uite așa lista bloggerilor care trăiesc exclusiv din blogging rămâne scurtă în România. Și o gloată mare privește înspre ei cu jind și cu speranța că, poate, între timp vor câștiga și ei la ruleta bloggingului.

Deși, nici măcar nu joacă!