A venit vacanțaaa

Nimic mai greu decât să scrii despre cum e să pleci în vacanță. Sau despre făcutul bagajelor, de exemplu.

Lista cu ce-ai de luat obligatoriu. Cu necesarele și, pe ultimul loc, facultativele. Despre verificatul pentru a ț-șpea oară a biletelor de călătorie, a voucherelor și a actelor de identitate. Despre laptop, aparatul foto, telefoane și carduri de memorie + încărcătoarele de toate felurile pentru fiecare în parte. Despre 2 x zile de vacanță tricouri, cămășile pentru ieșit în club seara, pasta de dinți și ochelarii de soare, despre cutiile de prezervative (sic!) și crema de plajă.

Despre out of office-ul setat corespunzător și ultimele indicații lăsate colegilor pentru a nu te întoarce în infern odată vacanța terminată. Despre numerele de telefon lăsate la administrator pentru cazurile de urgență și cheile de rezervă lăsate la bunica, pentru extrema urgență. Despre florile udate cu sârg și geamurile închise temeinic.

Zeci sau sute de amănunte pentru care faci liste și care-ți consumă intens 1-2-3 zile înainte plecare. Nervi și emoții care îți țin ocupat mintea și mâinile pentru cele câteva zile de relaxare totală pe care le aștepți tot anul. Numeri zilele care nu mai trec, orele care care parcă se târăsc până la momentul acela.

După care, odată ce-ai ajuns la destinație timpul se comprimă și până ce ajungi înapoi acasă parcă nu durează mai mult de-o secundă jumate. Rămân în urmă niște poze, unele frumoase, niște momente, câteva de neuitat, niște beții, puțin altfel decât cele de zi cu zi. Și niște bagaje pe care le despachetezi în 10 minute.

Am plecat în vacanță. Nu mă căutați decât dacă-i nevoie. O să revin și din vacanța asta pentru că încă n-am ajuns pe tărâmurile din poza de mai jos. Nu de data asta …

Sursa foto