Îmi e rușine că trăiesc într-o țară condusă de aceiași politicieni incapabili pe care-i aleg de 20 de ani.
Îmi e rușine că sunt guvernat de o șleahtă de hoți, corupți și agramați.
Îmi e rușine de curvăsăria și bagabonțeala care au devenit modele atractive de urmat în jurul meu.
Îmi e rușine de ne-rușinea celor care an de an nu reușesc să ia bac-ul.
Îmi e rușine de mizeria în care unii trăiesc și pe care câțiva se chinuie s-o curețe de 2 ori pe an.
Îmi e rușine de rușinea profesorilor care nu se pot uita direct în ochii elevii lor.
Îmi e rușine de nesimțirea doctorilor în așteptarea plicului izbăvitor.
Îmi e rușine de tupeul polițiștilor care uită că există doar pentru a-mi fi de ajutor.
Îmi e rușine de indiferența tinerilor cu privire la viitorul lor.
Îmi e rușine de programele de îndobitocire în masă ale televiziunilor.
Îmi e rușine de păcatele cu care se împăunează biserica noastră cea de toate zilele.
Îmi e rușine de puținii arginți pe care se vând bătrânii noștri.
Îmi e rușine că deși sunt tânăr … nu pot face nimic să schimb asta.
Și îmi este rușine că gândesc așa!
Din fericire, nu sunt singurul căruia îi este rușine. Rușinat ca mine se simte și Ionuț. Ba chiar el are curajul să-și strige în gura mare rușinea. Îmi e rușine este agora în care el a ales să-și țipe rușinea.
Nu pot să nu-l susțin și să nu vă invit s-o faceți și voi. În scris la el pe site, pe pagina de Facebook , pe twitter și pe unde mai știți voi. Ionuț are nevoie de feedback și are nevoie de idei. Găsiți subiecte demne de arătat, puneți mâna și strigați. Faceți gălăgie dacă vă este rușine pentru a încerca să schimbăm ceva.
Hai să nu ne mai fie rușine că permitem altora să ne facă de rușine!
Mă regăsesc şi eu în ce ai scris, chiar şi într-una din idei nu numai în faptul că îmi e ruşine că mă regăsesc în ea şi nu fac mai nimic pentru a schimba asta. Dar pe lângă ruşinea pe care o ai tu la tot ce ai punctat şi pe care o împărtăşesc şi eu de asemenea, mie îmi este şi ciudă, o ciudă fără margini când mă gândesc că nu se va îndrepta niciodată ţara asta decât poate pe ici pe colo la niveluri minuscule care cel mai probabil nu vor da conduita necesar de urmat la nivel local sau de ce nu naţional.
Atâta timp cât niciunul dintre noi nu face ceva, oricât de mic sau de neînsemnat nimic nu o să se schimbe. Asta-i realitatea în care trăim de 23 de ani!
Eu fac ceva.. chiar daca este foarte mic (asa cum zici tu) – si va multumesc pentru sprijin pe care sper sa il am de la voi de fiecare data.
eu sunt contra initiativelor bombastice gen Let’s Do It, dar pentru initiative la scara mai mica.
Atata vreme cat parintii nu au sa schimbe (ne)educatia copiilor proprii nu intrevad insa nici o speranta, indiferent cate semnale de alarma apar.
Voi urmari insa blogul lui Ionut, nu e rea ideea lui ca prim pas.
A reusit. A dovedit ca se poate. Am vazut acum pe Facebook anuntul in care spune ca s-a facut curatenie in acea statie.
Exista o singura solutie: Emigrarea!
Emigrarea este o soluție. Nu singura și nici cea mai ușoară.