De când am blogul acesta, din diverse motive, cunoscuții mi-au reproșat diverse cu privire la autenticitatea opiniilor exprimate prin(tre) rândurile scrise aici.
De obicei, recunosc, mai sunt și chestii intime. Respectiv personale, respective ne-generale ca să zic așa. Deși, eu insist că blogul nu-i confesional, până la un anumit nivel.
Așa că, sincer vorbind, dacă tot ni se pare că ne cunoaștem, îmi permit să vă întreb, doar așa, ca între prieteni: voi ce-ați face dacă ar trebui să vă duceți la un interviu la care știți că managera de HR este o ființă pe care o disprețuiți din toată inima? Și aici vorbim de un job care este/pare atractiv și de o ființă pentru care atributul disprețuit este unul delicat ales 🙂
Deci, idei, soluții? Să iau cu untură de pește? Să înghit nemestecat? Să renunț la șansa noului job? Întrebarea-i suficient de reală, așa că și răspunsurile ar fi bine să fie reale și la subiect.
Mulțam fain!
Pentru conformitate și limpezirea creierului în asemenea situații recomand piesa de mai jos.
Dispreţul este reciproc?
Nu, altfel n-aș fi avut ocazia interviului, nu crezi? 🙂
Ok, să sperăm că nu-ţi citeşte blogu’ 😛
Hmm, la asta nu m-am gândit, shit! Nu e genul dar cine mai știe …
Eu ma intreb asa..oare ce ne-a inrait atat de tare inca sa afirmam despre o persoana ca ” o dispretuim din toata inima”? oare nu suntem prea radicali, critici etc? Eu zic sa te duci lasand dispretul la o parte si gandindu-te ca oricat de multe crezi ca stii despre persoana aia, tot nu ai cum sa stii TOTUL. Si mai e ceva, oare tu esti imaculat incat sa emiti judecati de valoare atat de radicale? Cu siguranta nu, asa ca du-te si ia jobul.
De acord cu tine, în teorie. În practică însă, vrem nu vrem suntem suma sentimentelor noastre. Și oricât le-am ignora, repugna sau piti sub covor avem și d-astea mai „ne-ortodoxe”. Mulțam de sfat, cu siguranță mă voi duce nu știu sigur cum voi reacționa dar, sper să fie bine. Orice ar însemna asta, de fapt!
Din câte am înţeles, nu este ea Directoarea la HR 😉
De data asta nu vorbim despre aceeași persoană.
Trust me, been there done that 🙂
răspunsul meu e tardiv, dar ca principiu :
da, mergi indiferent cât dispreţuieşti persoana. E doar un intermediar, la urma urmei.
Problema ar fi să nu accepţi un post unde să-ţi dispreţuieşti colegii.
Asta-i cu colegii e greu de prevăzut. Și d-aia nu reușesc eu să plec de unde sunt acum 🙂