Politica nu este un subiect drag mie. Dintr-un motiv clar și simplu: am învățat
de la taică-miu de mult, tare de mult că politica-i o curvă. Și cum mie nu-mi plac curvele nici cele profesioniste, nici oamenii care se dovedesc curve era normal să nu-mi plac nici asemenea activități pline de curvăsăreală.
Dar, totuși, nu pot să nu fiu conștient de faptul că politica ne influențează fiecare zi din viață. Mai mult sau mai puțin, trăim sub influența politicienilor și a faptelor lor. Ne lovim de ei la la coadă la pâine, la bancă, la bal sau chiar și la spital.
Ca cetățean mă simt dator să votez. O dată la 4 ani, îmi exercit votul cu milă față de mine, cu scârbă față de ei dar și cu speranță pentru copilele mele. Optimist iremediabil, nu mă las convins că nu se poate și mai bine. Nu mă îmbăt cu cuvintele politicienilor și măcar nici nu gust gogoșile pe care încearcă să mi le vândă. Doar sper și votez în speranța că nu toate filmele americane-s făcute la Hollywood.
În mai puțin de o lună avem alegeri locale. Alegeri de o importanță minimizată, pe nedrept. Sunt alegeri în urma cărora se aleg cei care vor avea grijă de curățenia orașului meu, de calitatea aerului pe care-l respir, de condițiile de muncă din zona în care trăiesc sau de cum sunt cheltuiți banii pe care-i vărs eu în visteria urbei.
De aceea, cam asta-i întrebarea mea pentru alegerile ce stau să vină: alți patru ani irosiți sau până când votăm schimbarea?
PS: Cred că o să scriu puțin mai multe despre politică în perioada următoare, dacă nu vă e cu supărare. Ce se întâmplă acum prin Ploiești, îmi oferă mult prea multe subiecte, zic eu demne de menționat.
eu nu mai iau politica in serios, nu mai am atatea resurse.
Altdata m-as fi duelat pentru convingerile mele.
Acum … toti o apa si-un pamant.
(nu discutam de domnul pe care il sustii in dreapta, pe el l-as sustine si eu daca as crede ca e posibil.)