La ceva asemănător mă gândisem la un moment dat în primele luni de viață ale Katiei. Găsirea resursele necesare la acea vreme m-au împiedicat în a-mi pune ideea în practică. După ce s-a născut Erika am considerat răsuflată ideea, deh, trecuseră peste 5 ani și am eliminat-o din planul pe termen lung.
Acum, după ce-am văzut clipul de mai jos, îmi vine să-mi dau palme. Și dacă nu neapărat pentru ce n-am făcut la timpul potrivit, măcar pentru ceea ce nu fac acum. Așa că, dragilor proaspeți (sau viitori) părinți, vă recomand să faceți o chestie d-asta. Îmi veți da dreptate peste vreo 10 ani.
Se-aude Bogdan?
Știam de aceste time lapse -uri. Voi încerca să fac așa ceva … dar probabil din fotografii, nu cu video ca în exemplul de mai sus. Să vedem dacă am răbdare 🙂
Peste ani vei constata că a meritat.
si eu cred ca din fotografii rezultatul este si mai estetic si mai elocvent. E drept, prefer mereu fotografia video-ului. 🙂
Rezultatul final poate ar fi mai reușit din fotografii, dar arhiva personală este cu siguranță mai bogată cu „dovezile” video.
Da, stiu ca ai dreptate, dar eu nu resimt niciodata pofta de a revedea o filmare video, dar o fotografie, oho !
Acum depinde si de preferintele fiecaruia, probabil ca ideal e sa existe ambele variante.