Eu nu m-am născut ieri. Ba, chiar am trăit (prea mult) și înainte de revoluție. Am prins comunismul și deși poate nu l-am înțeles pe deplin, ceea ce am văzut din el, m-a convins.
De aceea, spun oricând și oricui că a fi egal doar pentru că trebuie să fii egal cu cel de lângă tine este greșit. A cere ceva pentru simplu fapt că 
se dă la toți este o anomalie infectă. A primi orice doar pentru că toți trebuie să aibă este o monstruozitate nenorocită. Nimeni nu trebuie să treacă clasa dacă nu este capabil, să stea la bloc dacă nu înțelege rolul ghenei de pe palier sau să urce scările rulante dacă nu știe care-i stânga și care-i dreapta.
De-a lungul anilor de școală am avut sute de colegi. Diferiți între ei și din punt de vedere al culorii ochilor dar și al motivației pentru care se sculau dimineața. N-am putut nici atunci, cum n-aș putea nici acum, să găsesc eu argumente irefutabile în a-i determina pe unii dintre ei să nu bea cerneala din călimară în timpul petrecut în bancă. Nu ăsta era rolul meu atunci și n-aveam nicio motivare rezonabilă pentru care să fi făcut așa ceva.
Același lucru l-am întâlnit mai apoi la multele locuri de muncă pe la care am trecut (multe, pentru că și anii au fost mulți, cred că 20 deja …). Vedeam colegi venind dimineața, îmbrăcând salopeta de angajat pentru cele 8, 12 sau 24 de ore (în funcție de program) și atât. Monotonie, blazare, indiferență, dezinteres, nepăsare sunt vorbe pentru dânșii inventate.
În viață, lucrurile pot fi întotdeauna făcute sau făcute bine. Diferența constă în atitudine. Mai sunt și motivație, înțelegere, răspundere și implicare, dar n-aș vrea să par exagerat. Cu toții o facem pentru bani, da, dar unii o fac mai bine decât alții. Și aici trebuie să intervină, fără drept de apel, diferențierea!
Îmi pare nefiresc și complet eronat să ceri egalitate în lumea în care trăim. Să ceri salarii mari doar pentru că șefii tăi au. Să vrei beneficii doar pentru că și alții primesc. Să fii respectat doar pentru că ai vechime în firmă. Trăim într-o societate (bună/rea …) gestionată de alte reguli și cu alte scopuri iar populismul nu este unul dintre principiile-i de bază. Este tot despre junglă și legile ei, chiar dacă nu mai este vorba despre supraviețuire ci despre un nivel cât mai ridicat de conviețuire pașnică.
Mă bucur că nu mai sunt obligat să fiu egalul celor 95% dintre cățeii care mă înconjoară! Cu restul de 5%, mă descurc și singur nu vă faceți griji!