Unii s-au specializat pe dat limbi linkuri inutile, alții pe făcut clasamente de măsurare a e-penisului, iar alții mai invidioși se pregătesc să-și facă o carieră din trasul de urechi și arătatul cu degetul asupra greșelilor altora (desigur, fiecare pe blogurile personale). Într-un cuvânt, hătereală, să fie, dar să fie asumată (cu u nu cu o!).
Primul episod al blogonovelei, apare într-o vineri ca să fie rumegat bine peste week-end, când autorul promite să stea bine pitit și plecat din localitate. Nu de alta dar nu se știe niciodată când adorația fanilor devine periculoasă.
Începem, pentru încălzire cu un top generat în mod complet arbitrar cu ajutorul random.ro:
- Bogdan, m-ai convins complet de ce ai ales anumiți oameni cu care să te faci că faci succes (respectiv succesuri după cum le place lor să spună).

IuliaLivia știi că te-aș stima mai mult dacă ai alege să nu mai scrii pe blog despre evenimente extrem de importante precum uraaa, azi e vineri, n-am mai scris de 2 săptămâni c-am avut teză la mate și A venit, a venit primăvara … ? Dacă nu știi, află acum!- Din minima mea experiență cu femeile am învățat că nu le place să împartă cadourile cu altcineva. Și mai ales cu alte femei. Așa ceva nu se face! Dar poate că eu mă înșel și când Bogdan a dat același mărțișor la 16 domnițe diferite lor chiar le-a plăcut. Și apropo, linkul pe articol se dă când vrei să atragi atenția asupra articolului respectiv. Sau când vrei să cerșești atenție din partea celui căruia i-ai dat link.
Pentru început cred că-i suficient. Dacă v-a plăcut, și mai ales dacă nu, revin și săptămâna viitoare. Vedeți-vă de ale voastre liniștiți, pentru că deși voi nu vă re-citiți alții o fac 😀
PS: nu dați RT că se supără prietenii voștri pe voi pentru asta!
Articolul a fost scris pentru a cerşi atenţie, recunosc 🙂 . Nu a fost un singur mărţişor pe care să-l împartă fetele, fiecare a avut mărţişorul ei. Mi-ar fi fost foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să le ofer un mărţişor adevărat. Anul trecut nu ştiam că există, anul acesta am vrut să le arăt că deşi pe multe nu le-am întâlnit, le consider “vecinele” mele drăguţe prin blogurile lor.
Bogdan, știi povestea cu Ionică și cu lupul?
O ştiu … dar eu chiar aşa STRIG tot timpul?
Ce articol frumos, imi place cum suna. Haters gonna hate.
Mr. Vali, în primul rând numele meu nu e IULIA, iar în al doilea rând dacă nu-ţi place ceea ce scriu, te rog, nu mă citi!
Simplu, nu? 🙂
Livia, era o glumă pe care credeam că o poți gusta, având în vedere istoria ei. Dar, asta e … ca de obicei, m-am înșelat în privința ei! Am rectificat, pentru conformitate!
Iulia știi că te-aș stima …
Ce ai schimbat domnle ? CE AI SCHIMBAT ?? Cata nesimtire domnle pe capul tau, dute-ncolo de nerusinat !!!! La gara si la revedere …
Ce limbaj … Câtă înverșunare … Ce aplomb 😀
Da’ mulţi hateri mai are Prahova… :))