Uneori este mai bine să faci lucrurile pe care ești acuzat că le-ai fi făcut! Ieși mult mai câștigat! PS: De felul meu, nu-s omul cuvintelor. Îmi place tare mult mai mult să nu vorbesc. Mult. Sau să nu scriu. Mult. Așa că astăzi inaugurez o nouă rubrică căreia i-am spus eu: una pe zi. N-o să fie câte una în fiecare zi și nu pentru că n-aș găsi inspirația, timpul sau plăcerea pentru așa ceva zilnic. Dar v-ar putea plictisi, așa că mai răruț…
În mediul ăsta online în care unii ne petrecem timpul liber în timp ce alții se fac că muncesc, văd diverși indivizi mândri nevoie mare de performanțele obținute. Văd strigăte tarzaniene de satisfacție și hohote abominabile de fericire pentru orice unic în plus adjudecat. Văd sublime crize de personalitate și mugete fioroase împotriva celor care nu se ploconesc extaziați la vederea extraordinarelor rezultate personale împărtășite cu larghețe. Văd, de asemenea, imbecile atacuri la persoană împotriva celor care le tratează cu indiferență sau chiar le contestă mărețele…
Multe seriale noi au apărut pe micile (lor) ecrane în ultima perioadă. Dintre toate cele pe care le-am încercat sau pe care le-am urmărit trailere, cel mai interesant mi se pare Alcatraz. Povestea este simplă și pleacă de la ipoteza că în 1963 celebra închisoare de la Alcatraz nu a fost desființată ca urmare a unor planuri prestabilite ci deoarece toți deținuții și personalul de pază … au dispărut. Și, pentru ca povestea să fie completă, dispăruții apar pe rând în vremea noastră fix cu…
Gata, a fost și prima întâlnire offline a bloggerilor ploieșteni. Altfel spus, Blogmeet Ploiești Ianuarie 2012. Au fost emoții pentru mine care am avut probleme cu accesul în interior la Irish. Au fost așteptări din partea lui Cătălin prezent pentru prima dată la un asemenea meet și sper să ne spună el mai multe despre cum s-a simțit și cum ne-a cunoscut pe parcursul celor 2-3 ore. Au fost și beri și ceaiuri și cafele și la un moment dat am văzut și o cola…
Vă invit să citiți unul din mesajele surprinse zilele astea pe baricade, cu ocazia revoluției română care nu mai începe sau nu se mai termină. Foto via El este un om care vrea. Nu pare ultras. Nu pare nici politician. Nici măcar manipulat de profesie. Este un om simplu dar care încă știe cu virgulele și cu i-urile. Nu vrea pâine, nici bani mai mulți, nici măcar capul vreunui politician. Știe ce-ar vrea și îndrăznește să ceară, printre alții asemeni lui. Decența, mândria, demnitatea, respectul,…
De când cu revoluția asta mă gândesc că poate totuși ceva nu este în regulă. Peste tot, în toată țara, lumea protestează. Cere demisia guvernului, mărirea pensiilor, salvarea Roșiei Montana, plecarea președintelui, eliminarea cozilor pe DN1 iarna și pe A2 vara, … sau mai știu eu ce bazaconie. Nimic de zis toți sunt pătimași. toți au argumente, toți susțin că dreptatea este A LOR. Pe de altă parte, un raport al jandarmeriei din una din zilele trecute vorbea de un număr de 12-13k de participanți la…
Printre atâtea revoluții care mai de care mai inflamate, mai ofticoase sau mai ignorante după gustul și potența celor care le înfăptuiesc încă una nu mai contează. De aceea, mă gândeam să ne întâlnim și noi într-o seară să revoluționăm blogosPHera locală. Sper să fiți de acord cu mine că locația cea mai potrivită este Irish Pub Ploiesti – The ShamRock iar data de sâmbătă 21 ianuarie sper să fie cea mai potrivită pentru cât mai mulți dintre bloggerii revoluționari. Ora de început să fie 4 trecute fix, oră de…
După ultimele zile, aproape aș crede că a început o nouă revoluție. Privind în urmă la o altă iarnă, recunosc tiparul: vreme de iarnă cuminte (pe 21-22 erau 10-12 grade), incidente pornite de la un străin (atunci Lazlo Tokes, acum Raed Arafat), primele evenimente au loc într-un oraș din provincie ( în ’89 la Timișoara, acum la Cluj). Din păcate, nu mai cred în revoluții. NU în anul 2012, NU într-o Europă unionizată și nici măcar într-o Românie batjocoribilă atât de ușor, revoluțiile NU mai…
Ploieștiul este un oraș mic. Dar frumos. Pentru că-i al meu și al copilelor mele, în principal 🙂 Deși nu se va vedea aproape deloc această frumusețe vă invit la o scurtă plimbare prin Ploiești, cu mașina, de la un cap la altul, într-o zi însorită din decembrie 2011. Plecăm de la Hipodrom, trecem pe lângă UPG, prin Bariera București, urcăm podul, salutăm din mers Gara de Sud, gonim puțin pe Bulevardul Castanilor, traversăm repede-repede centrul urbei să nu ne vadă Doroftei de pe terasa…
Felul în care anumite popoare aleg să și rezolve unele dintre probleme este copleșitor. Este copleșitor și tulburător pentru cei ce le privesc din exterior. Pentru ei, poate, este doar parte a unei normalități obișnuinte și banale. Din păcate, noi această parte a normalității nici măcar nu ne-o putem imagina pe deplin. Olandezii sunt cei mai convinși cicliști din lume. Convinși că a merge cu bicicleta este economic, sănătos și frumos. Și pentru cei mai tineri dintre ei asta nici nu mai ține de educație…
Toată viața repetăm. Repetăm, repetăm și iar repetăm. Până când învățăm. Și atunci ne plictisim și trecem la altceva. Pe care-l învățăm, cum altfel decât, repetând. Mergem, inconștienți de automatismele care ne conduc spre asta. Ne facem jobul, zilnic, înșiruind ca pe o ață task-urile, to do-urile, e-mail-urile și ședințele interminabile. Plecăm seara la sală cu gândul către seria de exerciții atribuită zilei respective. Parcă am fi cnc-uri cu prea multe grade de libertate adăugate just for fun, de un programator prea plin de simțul umorului…
De fapt, întrebarea corectă ar fi: cine nu-și face iarna PUB? De-a lungul vieții am vizitat suficiente PUB-uri. Și sincer să fiu mi-am început vizitele, cred, încă dinainte de a afla că se cheamă așa. Eu le știam drept bodegi, cârciumi și uneori locante și intram prin ele în căutarea fericirii. Și-a succesului în afaceri, desigur, deși eu am fost întotdeauna un idealist și nu un profitor obișnuit. Să revenim însă la oile, respectiv ideile noastre sau mai concret la berile noastre căci despre ele…
Am aflat din surse sigure că o să fie pe una din pârtiile de schi în acest weekend. Nu vă spun pe care, ca să nu ne deranjați.