Știi care-i asemănarea dintre mine și Marius Pahomi? Presimt că n-o să ghicești în veci, nu de alta dar nici eu și probabil nici el, nu știam că există vreo asemănare între noi. Să nu treacă toată noaptea până ghiciți vă spun eu: la amândoi ne-a plăcut tare prezentarea lui Zoso de la Webstock 2011. Eu am dat-o pe FB el a pus-o pe blog.
Marius a continuat cu un exercițiu de imaginație cu privire la blog și meseria de blogger. Doar că a exagerat puțin la afirmația:
Ma feresc sa spun ca sunt blogger, cand cineva ma prezinta din aceasta perspectiva nu ma simt confortabil. Iar acum ca am citit prezentarea lui Vali stiu clar ca nu sunt blogger ci doar o persoana care scrie pe un blog …
De aceea îmi permit și fac și eu un alt exercițiu, de același gen.
Să zicem, că vorbim despre un șofer. Șofer de Dacie, 1300, roșie, din ’77. Cu care se plimbă doar în duminicile cu soț sau când îi vine pofta. Conduce de peste 10-30-50 de ani, a făcut câteva sute de mii de kilometri, a schimbat câteva mașini. Nu conduce profesionist doar că-i place. Și o face când vrea, cum vrea, cu cine vrea.
Respectă regulile, atât pe cele scrise cât și pe cele nescrise. Nu înjură în trafic, nu vorbește măscări, este decent atât în stilul de condus cât și în ținuta pe șosea. Dacă cineva râde de mașina lui sau îl înjură doar pentru că poate, nu-și pune mintea și-i face loc să treacă mai departe. Nu se încurcă în dispute nefolositoare și aducătoare clar de prejudicii ambilor participanți.
N-a făcut niciodată vreun accident, a luat la ocazie doar oameni curăței și bine crescuți și și-a pus mașina la bătaie când a fost cazul, fără să ezite. A ajutat și a fost ajutat, a mulțumit și i s-au întors mulțumirile înzecit. A cunoscut de-a lungul anilor, oameni cu aceeași pasiune ca a lui. Cu câțiva s-a și împrietenit și deși se văd mult prea rar față de cum ar vrea, se bucură vorbind despre plăcerea lor comună.
Nu a fost niciodată angajat și nici n-a făcut bani din/cu mașina lui. A avut ocazia dar a preferat să nu o facă. Nu merita să-și murdărească sau să-și cocoșeze mașinuța lui dragă pentru câțiva lei. Chiar și când erau vremuri grele și leii ăia erau mai mult decât bineveniți. A făcut o alegere pe care a respectat-o toată viață.
Acum, problema lui este că folosind raționamentul din exercițiul anterior, lui nu i se poate spune șofer. Deși învârte un volan, schimbă vitezele și apasă frâna exact ca ceilalți din jurul lui, pentru că n-a făcut vreodată bani din șofat și n-a plătit niciodată întreținerea cu banii pe care i-a scos din mașină nu se poate numi șofer.
Exercițiul se termină aici și sper ca exagerarea (voită!) să nu fi fost totuși mult prea forțată și să-și piardă partea reală 🙂
PS: trecând peste exercițiile noastre frivole, citiți și recitiți sfaturile din prezentarea lui Zoso. Sunt lucruri care deși spuse simplu conțin informații mult prea complicate pentru a putea fi digerate a doua zi. Dar poate-n a treia sau a patra zi capătă gust și chiar logică.
Soferii care lucreaza pe tiruri, sau chiar de duce un director de banca de colo colo se numesc soferi profesionisiti, bloggeri se numesc pro-bloggeri.
Si daca faci naveta bucuresti-ploiesti s-ar putea sa iti doresti sa ai cat mai multi oameni pe care sa ii poti lua la ocazie. Pentru ca benzina costa al naibi de mult. Si zi de zi insemana 10 12 mil pe luna nu iesitul la un plimbare cand hai sa ajutam un om si sa nu ii luam bani.
Marius, în citatul pus chiar mai sus, a dus lucrurile la extrem şi a afirmat altceva. Urmărind raţionamentul lui eu am elucubrat altceva.