Despre Skopje, cu multă dragoste!

Am avut deosebita plăcere și nemăsurata bucurie de a ajunge într-un oraș necunoscut din multe puncte de vedere.  Skopje se numește el și nimic din ceea ce știam despre el înaninte nu m-a pregătit pentru ceea ce aveam să descopăr.

Skopje este capitala Macedoniei (Former Yugoslav Republic of Makedonija). Macedonenii sunt oameni mândrii care-și trăiesc cu fruntea sus drama de a se fi născut târziu, la sfârșit de secol 20. După războiul inter-etnic în urma  căruia și-a dobândit independența, noul stat și-a ridicat firav capul într-o Europă în plină reconfigurare. Acum după 20 ani de la acel moment Macedonia este la întretăierea dorințelor și pretențiilor vecinilor ei: sărbii din nord, bulgarii din est și grecii din sud.

Transformările fizice pe care le suferă Skopje în această perioadă sunt vizibile în foarte multe părți ale orașului. Cu toate acestea, Skopje nu este un oraș viu din punct de vedere urbanistic  și nu este caracterizat de o dezvoltare spectaculoasă  iar mari șantiere sau cârduri de macarale care să-i confere calitățile unui oraș în creștere sunt aproape inexistente.

Se renovează foarte mult și se construiește respectând elementele arhitecturale existent. Sunt multe piețe mai mici sau mai mari toate străjuind câte o statuie impozantă și un catarg înalt de 20-30 de metri pe care este arborat steagul macedonean. Cea mai impozantă dintre ele este desigur Macedonia Square proaspăt ieșită dintr-o renovare complexă. În centrul acestei piețe, statuia lui Alexandru cel Mare călărindu-l pe legendarul Bucifal în centrul unei fântâni impozante este grandioasă.

Cu toate acestea Skopje, orașul, face eforturi susținute în a-și contura o identitate proprie și a și-o impune fără prejudecăți. În 3 zile petrecute acolo principala calitate pe care am remarcat-o la micuțului oraș sunt oamenii. Felul deschis, vesel și optimist în care trăiesc conferă orașului o naturalețe aparte și o impregnantă tentă personală. Cu un asemenea patrimoniu și o asemenea resursă inestimabilă, viitorul pare cel puțin luminos.

Prețurile sunt cel puțin decente cu toate că aș putea spune lejer că sunt mici. Tehnologia nu a penetrat în mod extraordinar astfel încât telefoanele sunt folosite în continuare în principal la vorbit. Hotelul la care am fost cazați era unul mai mult decât decent (în același hotel a fost cazat președintele Ion Iliescu cu ocazia vizitei de stat efectuate în Macedonia în 1995) cu toate acestea, internetul era oferit cu dărnicie abia după ce plăteai 12 euro/zi. Beți bere Skopsko (Скопско) este singura pe care o veți găsi peste tot rece și cu un gust excelent. Nu uitați un Na zdravje! sănătos la fiecare ciocnire. Deși limba engleză ni s-a spus că nu este foarte răspândită nu am găsit bar sau pub sau chioșc ce vindeau țigări (apropo, Lucky Strike nu se mai vinde în Macedonia de 4-5 ani 🙁 ) în care să nu fi mă fi făcut înțeles. Blogodaram este un cuvânt simplu și care ajută așa că nu vă zgârciți 🙂

De aceea, nu pot să nu le transmit un Blogodaram simplu colegilor și gazdelor noastre: Ivana, Sanja, Afrodita, Dana, Aleksandar și Branko. Și deoarece Skopje și TIA nu ar fi avut farmecul și frumusețea aparte pe care am simțit-o cu toții împreună vă mulțumesc și vouă dragi colegi alături de care am avut plăcerea și surpriza de a descoperi un loc frumos, niște oameni deosebiți și o fabricădecastraveți diferită de ceea în care ne distrăm împreună, zi de zi. Mulțumesc Andreea, Ana Maria, Luminița, Paula, Adi, Cătă, Geo.