Pe când mă pregăteam să vând șandramaua și să mă retrag pe corabia aia frumoasă, un domn bine dotat acolo unde-i stă bine oricui, comenta într-un tweet:
@wavenro Pentru tine poate-i bine, pentru cei care te citesc însă…
Lucru la care nu ajungi să te gândești până nu ești acolo. Lucru pe care nu-l iei în considerare de cele mai multe ori, că doar e blogul tău personal. Lucru simplu și decent dar atât de greu de înțeles și de explicat, mai ales când nu toți umblă îmbrăcați la fel.
Am în reader multe blogguri. De toate felurile, scris de oameni diferiți. Pe 95% dintre ei i-am adăugat de plăcere, pentru cum scriu, pentru informațiile pe care le oferă, pentru 5 minute de genialitate de acum 3 luni. Pe alții, îi am acolo pentru că trebuie. Sunt ba bloggeri ploieșteni (și trebuie să-i urmăresc pentru că altcineva nu există), ba sunt oameni care deși nu-s pe gustul meu oferă prin blogul lor ceva care trebuie asimilat pentru a putea vorbi în cunoștință de cauză.
De ceva timp, de exemplu, unul dintre cei 5% a luat-o rău de tot pe arătură. Ceva de genul, din 10 articole:
- cu 5 participă la diverse campanii/concursuri/pariuri;
- 2 sunt legate strict de cele de mai sus (rezultate, limbi în dosier sau scuipați fix în frunte date organizatorilor funcție de rezultate);
- 2 subiecte tratate doar pentru SEO;
- unul care ar putea avea ceva valoare, bloggeristic vorbind.
Acum, deoarece chestia asta ține de ceva timp eu nu pot reacționa, decât cu unsubscribe, unfollow, ignore sau poate chiar block, nu? Chiar dacă bloggerul respectiv este pe val, are rezultate, are cititori mulți, este recunoscut în domeniu, are un nume transformat în BRAND … bla-bla?
Da, uneori mă gândesc că:
- dacă n-aș fi avut atâtea principii și nu mi-aș fi respectat atât de mult regulile aș fi putut ajunge muuult mai departe cu prostioara asta de hobby, blogul!
sau
- poate că de fapt eu greșesc și ar trebui să nu mai aplic legi procustiene când n-am pe cine.
