Dacă ajuți pe cineva când e mic și nu știe și nu poate și nu are cu ce, e de bine.
Dacă aștepți să-ți mulțumească pentru că l-ai ajutat, e de rău.
Dacă ești alături de cineva când îi e greu și e căzut și lovit de toți, e de bine.
Dacă aștepți să fii tratat la fel, când ești tu în locul lui, e de rău.
Dacă oferi o speranță sau faci cadou o idee, dacă donezi un sfat sau susții o inițiativă, e de bine.
Dacă vrei să-ți primești bucățica cuvenită pentru cele de mai sus, e de rău.
Dacă ești mic, dar vrei totuși să-i ajuți pe cei mai mici ca tine, e bine. După însă, ești prost.
Dacă ești în vârf și întinzi mâinile în jos, pentru a aduce cât mai mulți alături de tine, e bine. După însă, oricum ești prost.
În general, blogul (de față, cel puțin) nu bate viața, ci doar se inspiră din ea. De aceea îmi permit să dedic cele de mai sus, unora dintre oamenii din spatele bloggurilor. Să învețe ceva, dacă vor, că e gratis, nu e imoral și nici măcar nu îngrașă.