La final de tur zic:
- 3 din Top 10-le acestui an vor fi declarați dopați până la TdF 2012;
- dacă Voeckler nu este printre cei 3 de mai sus la anul căștigă turul;
- Cadel a dovedit că nu este mai bun ca ceilalți decât la general. Ori nu asta face un campion. Mai are de
demonstrat că este demn de a purta coroana Turului. Sau, poate, va fi și el descoperit și asemeni altora … - frații Schleck au dovedit clar cum poți pierde totul datorită unei greșeli tactice simple. Din păcate!
- Contador, cu sau fără rezultatul UCI, și-a demonstrat valoarea. Aceea a unui Armstrong bătrân și ieșit din formă. Atât!
- nu MAI există echipe mici și nici favoriți absoluți în ciclism;
- victimele de pe șoselele anului ăsta nu sunt decât urmele prostituării televizate a unui ultim bastion al sportului de masă.
Mi-a plăcut Turul Franței 2011 așa cum mi-a plăcut fiecare ediție pe care am avut plăcerea/șansa/onoarea să o urmăresc. Poate chiar mai puțin sau poate chiar mai mult. E greu de spus… Acum, la cald, aș spune că e cea mai urâtă ediție. Deși nici când am aflat despre Pantani nu mi-a fost ușor, nici pe Armstrong nu l-am iubit cât a fost Le Patron, nici cu Santi Botero nu mi-a picat bine și exemple sunt atât de multe … Dar ca acum, cu atâta sânge, atâtea erori umane, atâta plânset în zadar pe baza unor pariuri indolente …
Per total, a fost frumos, a fost palpitant, a fost emoționant, a fost dezamăgitor, a fost despre favoriți, a fost despre durere, a fost despre biciclete însângerate, a fost suspans, au fost lovituri de teatru, au fost strategii, au fost munți de legendă, au fost campioni pentru o zi, au fost greșeli cumplite, au fost bidoane multe, au fost și ploi, a fost și vânt, au fost oameni, mulți oameni și pe biciclete și pe lângă ele, a fost frumos deoarece a fost Turul Franței 2011.
Rămas bun, Le Tour! Ne revedem, în 2012, sper, mai veseli 🙂
Si azi incepe una dintre cele mai frumoase etape 🙂