Chiar și la Ploiești se poate și ciclism și blogmeet și socializare și bere și ce-a mai vrut fiecare în același timp. Și să iasă și bine, chiar și la Ploiești se poate! Acum ceva vreme am tot spus cui vroia să mă asculte, să încerce formarea unei comunități online în offline. Să caute și să găsească motive banale pentru blogmeet-uri (spuneam eu atunci phberemeet, phmartisormeet, phciresemeet, phstrandmeet ).
Alaltăieri, la #ciclismblogmeet (am ales special un h-tag lung și greu de reținut/tastat) am primit confirmarea că nu vorbeam vorbe și că ideile de genul ăsta pot fi câștigătoare. Cineva a avut o idee, altcineva a prealuat-o și a pus-o în practică și la final 5 oameni au petrecut 2 ore împreună la o masă, urmărind și discutând un subiect pasiune comună.
Mihaela a povestit prea bine cum a fost acolo așa că eu nici nu mai îndrăznesc să adaug ceva. Cuvinte, nu, dar o poză cu un tricou galben nu m-am putut abține să n-o fur și nici acum nu mă pot abține să n-o pun mai jos.
Mi-a plăcut la #ciclismblogmeet-ul ăsta făcut pe genunchi. Din păcate, anul ăsta eu nu prea mai apuc să particip la altul. Dar voi Bogdan, Silviu, şi Dragoș împreună cu Mihaela de ce n-ați face-o?
🙂 Vali, pari să nu-ţi dai seama – esenţialul e omul cu organizarea. 😉 Asta că să îţi răspund la întrebarea din final. Şi să vă urez concediu plăcut, parcă ai zis că asta aşteptai !
Cât priveşte mirarea că se poate socializa şi in offline, cred că se poate socializa în măsura în care nu intervin proiectele sau discuţiile despre bloguri, fiindcă din ce am văzut la blog meet, în momentul ăla intervin divergenţele.
Deci probabil atâta vreme cât n-au scopuri comune, românii îşi regăsesc natura sociabilă.
Sau poate că e şi mai simplu de-atât, depinde doar de calitatea oamenilor. 🙂
E interesant, într-adevăr, de ce câteodată se poate şi alteori nu.
Mulțam de urări, sper să vă organizați și fără mine 🙂