Lucian Bute este omul momentului. Orice se spune despre el trebuie să fie de bine zilele astea.
Este campion, tocmai a câștigat din ou o luptă importantă și a transformat circul promovarea în motiv plauzibil de sărbătoare națională. E tânăr, arată bine, a făcut o mulțime de bani din sport. E și jumătate canadian dar asta nu ne interesează prea mult mai ales acum când, a 8-a oară, a reușit să boxeze în România.
Rudel Obreja este un fost. Fost boxer amator, fost membru în comisii și asociații ale sportului cu mănuși, la nivel de amatori. Momentan este președinte al Federației Române de Box și cel mai mare și mai interesat promotor al boxului profesionist în România. Performanțele internaționale ale boxului românesc în ultimii ani au cam dispărut dar domnul Obreja este nelipsit de la fiecare meci important disputat de vreun boxer român trecut la profesioniști peste hotare.
Leonard Doroftei este și el un fost. Boxer. Campion la amatori și profesioniști. 
Fost emigrant în Canada, pe perioada vieții sportive, n-a fost
interesat niciodată de cetățenia țării în care trăia și unde muncea. Rămâne celebru și prin pierderea centurii WBO la … cântar, în 2003 nereușind să intre în limita categoriei al cărei titlu îl deținea. De atunci, s-a retras în orașul lui natal și și-a deschis singurul pub sportiv de calitate din Ploiești. Și din când în când mai căpăcește câte-un chelner care uită cine-i patronul pentru care trebuie să muncească.
Mihai Leu este un alt fost. Tot boxer. El a fost primul boxer român care a devenit campion la profesioniști. După care au urmat o serie nefericită de accidentări și, pentru că și vârsta o cerea, a venit și retragerea. Leu a ieșit decent din ring și surprinzător de repede și neașteptat de rapid a intrat leu în cabină. Convertit la lumea lumea raliurilor a devenit în scurt timp campion național pe șoselele românești.
Aseară, Leu spunea că în boxul actual valoarea unui campion este dată și de echipa care-l manageriază și de exclusivitățile publicitare pe care le-a semnat. Doroftei spunea că adversarii pe care-i întâlnește Bute nu sunt de valoarea acestuia și că ar face bine să caute performanța sportivă în box și să nu mai privească boxul ca pe o afacere. Obreja deja cu buzunarele pline se mulțumește să tacă. Iar Bute, cu bun simț sau cu adrenalina consumată toată în ring, nu intră în polemici.
Fără supărare Bute, dar ce-or avea oamenii ăștia cu tine? De ce or spune amândoi prostii? Sau poate nu-s prostii? Și tu ca un actor slab, în afara ringului, nu știi ce să mai zici?