Mama lor ne e prietenă bună. Vine des pe la noi, stăm împreună noi la o vorbă și o țigară, ea atentă la orice mișcare de-a noastră cu ciuful prăvălit peste ochi. E tânără și încă neobișnuită pe deplin cu tot ce i se întâmplă în viață, dar învață. Astă primăvară am aflat despre ea că născuse. Apoi, în plimbarea noastră zilnică ne-am întâlnit și cu mogâldețele, la început timide apoi pe parcurs curioase și dornice de aventură ca orice copilaș. Muma lor ne privea de la semi-distanță ca de obicei, dar liniștită și încrezătoare chiar și când ne dădeam la jocuri nevinovate cu puieții ei.
Într-o zi, fără niciun preaviz, ni i-a adus. Pe toți 5. I-a lăsat cu noi și a plecat la treburile ei. Știa că i-a lăsat pe mâini bune și plină de încredere n-a pregetat. A doua zi, când mai erau doar 4, am apucat să le fur un instantaneu. Pentru eternitate sau pentru când vor ajunge celebri. Nu se știe niciodată 🙂
După încă 2 zile toți fuseseră adoptați.
like
?! adoptaţi?! Mă miră. Sper să nu ajungă adoptaţii ăştia înapoi pe străzi în câteva săptămâni.
unde ti-e like-ul de la Fb
habar n-am, l-am băut? dă-i cu tweet dacă-i de like 🙂