Doar 2 exemple scurte dau:
- România are o problemă reală cu câinii. Câinii comunitari, vagabonzi, maidanezi cum vrem să le zicem. O problemă veche de ani buni. Și care afectează negativ ambele grupuri: și pe oameni dar și pe câini. Și cu toate acestea, o soluție reală, găsită de comun acord cu toate părțile implicate nu există. Se discută încontinuu, despre găsirea unei soluții în acest sens în timp ce asociațiile prietene ale prietenului nostru cel mai bun luptă din greu pentru … a nu! A nu face nimic, a perpetua
starea actuală de lucruri, a nu găsi o soluție concretă. Perseverența, dârzenia, spiritul de luptă, fermitatea asociațiilor de mai sus vin de la oamenii care activează în ele. Români 🙂
- altă problemă din România cotidiană este mizeria. De la ghenele rupte, vandalizate programat de grupurile de colorați, până la vecina de la 2 care se chinuie să bage sacul de gunoi în pubela de pe stradă și nu renunță până când sacul se rupe și tot conținutul se așează ordonat pe jos. De la ambalajul înghețatei lăsat să alunece nonșalant la ieșirea din magazin, până la sticla de suc aruncată din mers, din mașină. De la copilașii de 7-8 ani, trecând prin părinți și bunicii lor și terminând cu mamaia aia bătrână care știe cine-i președintele țării dar coș de gunoi nu mai are în casă de 10 ani, pentru că oricum aruncă toate resturile pe geam. Consecvența, îndârjirea, încăpățânarea cu care gunoaiele trăiesc alături de noi toţi nu demonstrează decât calitatea oamenilor care le produc. Români 🙂
Dacă toate calitățile de mai sus, dovedite că există deja încastrate în ADN-ul românilor, ar fi folosite în cu totul alt scop?
Pfff, ce-i cu întrebarea din final? Optimism?? 😉
Nuuu, întrebare prostească 🙁
Asta cu cainii e vesnica.Cred ca am si nu exagerez deloc vre-o 30 acum la bloc.
Deci suntem vecini?
Nu stiu , daca stai in Mihai Bravu cred ca suntem vecini.M-am saturat efectiv de ei , si culmea iubesc cainii , dar locul lor nu e pe strazi ci in curti.Iar cea mai naspha faza e cand sunt in calduri ca devin greu de calmat.