The Company men – bun, prea bun pe alocuri. Păcat că maşinăria de propagandă imperialist-capitalist-americană a sărit puţin calul şi a prezentat doar efectele crizei nu şi cauzele ei. Ben Affleck face iarăşi un rol bun şi chiar şi Tommy Lee Jones şi-a adus aminte cum se face treaba bine.
Biutiful – am prostul obicei să rezist până la sfârşitul aproape oricărui fel de film. Dar nici măcar Javier Bardem nu m-a ajutat pentru a-l termina pe acesta.
Waiting for Forever – comedie romantică, cu happy end şi vârstă maximă de vizionare de 18 ani. Rachel Wilson este complet aeriană şi nici măcar mutrişoara ei drăguţă nu aduce vreun plus peliculei.
The Adjustment Bureau – poate pentru că are la bază o nuvelă a lui Philip K. Dick sau poate din cauza pălăriilor sau poate Matt Damon sau poate toate împreună au făcut un film care mi-a plăcut tare.
The Lincoln Lawyer – plecând de lai deea că binele învinge răul chiar şi când este vorba de avocaţi specializaţi în a spăla infractorii, nu putea ieşi decât un film slab şi fără credibilitate. Şi nici Marisa Tomei nu mai este tânără aşa încât nu prea sunt motive pentru a recomanda un asemenea film.
Nu am vazut nici un film 🙂