Am văzut ultima ispravă cu care se laudă un blogger de top român.Și mi-a plăcut ideea și realizarea și prezentarea, mi-a plăcut întregul. 
Dar, cum am prostul obicei să nu mai cred în bloggeri nici când își fac surprize unul altuia (sau mai ales atunci!) am stat prost și-am gândit (desigur, tot prost). Și-am ajuns la concluzia (repet, proastă) că totu-i o mare făcătură. O mare reclamă. Un teaser la ceva ce va să apară pe piață în câteva zile (nu, Bergenbier și Ziua Bărbatului n-au nicio legătură cu asta).
Și mai văd și reacțiile stârnite prin social media. Văd comentarii și reacții sincere generate. Văd fete felicitând-o pe ea și băieți invidiindu-l pe el. Văd regretele unora că nu le-a venit lor ideea (deși, șansele reale de a putea realiza așa ceva pentru 99% dintre ei sunt fix egale cu 0,00000314%). Îi văd pe actori bucuroși că le-a ieșit bine și că, la sfârșitul zilei, sunt puțin mai bogați. În bani, în bere, în zâmbete … nu-i treaba mea.
Am mai spus-o, și-o repet încontinuu, blogurile tind să nu mai fie ce începuseră să fie. Pentru că drumul lor s-a intersectat cu cel al banilor. Și aceștia au demonstrat, iarăși, că totul este de vânzare!
Ştiam că-s pe dinafară în general, noroc că nu dai lucrări de control.
In afară de Dan Teodorescu şi de faptul că ori era el răcit, ori era chiar al dracuţ de frig afară … zău că n-am identificat nimic in filmuleţ.
Cine-s pupăcioşii? Dedusei că-s doi bloggeri foarte faimoşi. Probabil c-ar fi trebuit să-i ştiu.
Taxă pentru incultură contemporană nu s-a inventat încă, nu? 🙂
Stai liniştită, n-ai pierdut nimic, dacă nu-i cunoşti pe cei 2. Se poate trăi fără ei şi chiar foarte bine 🙂