În Japonia grav lovită la 11 martie, puține mai sunt lucrurile care pot face diferența. Printre dărâmături, noroaie sau radiații mortale dar și prin starea generală a națiunii încă nerevenită complet după paralizia completă în care a fost timp de câteva zile întreaga țară, japonezului de rând îi este mai mult decât greu să-și continue viața. Și el are nevoie de orice umbră de ajutor posibil. Iar atunci când acest ajutor vine, printr-o simplă vizită, de la însuși Împăratul Akihito cuvintele sunt de prisos.
În Marea Britanie este febră mare cu ocazia nunții regale a prințului William cu Kate Middleton. Ocazie cu care ziua de 29 aprilie, ziua nunții, a fost decretată zi liberă națională excepțională ( a nu se confunda cu ziua liberă națională obișnuită de pe 2 mai, datorată faptului că 1 mai pică duminica!). Gest simplu, necesar și firesc într-o societate profund regalistă.
Fără a fi niciodată câtuși de puțin atras de regalitate ca și formă de guvernământ ba chiar având câteva contraargumente serioase împotriva posesorilor de sânge albastru, nu pot să nu remarc bucuria, liniştea şi împlinirea generate supuşilor prin doar câteva gesturi simple. Și sunt chiar și invidios uneori, pentru asemena lucruri pe care nu le voi simți niciodată.
Totusi… cred ca procentul britanicilor nemultumiti ca se vor cheltui foarte multi bani cu prilejul acestei nunti in timp ce salariile lor au fost diminuate este destul de mare.
Nemulţumiţi, cu sau fără motiv real, există desigur şi la ei.
Interesantă alăturarea asta, nu o percepusem până acum.
Când am văzut cei doi bătrânei nu mi-a venit să cred că sunt Împăratul şi Împărăteasa. Frapantă imaginea prin contrast cu fastul roialităţii britanice.