Femeie de plastic? No, thx!

Se dă următoarea poză împrumutată de la Bucatarescu (om bun, de altfel v-am mai zis eu de el cu altă ocazie).

La o scurtă analiză pe text imagine constatăm că avem de a face cu două domnișoare bine dotate, perfect machiate și ideal coafate, îmbrăcate sumar (aproape complet dezbrăcate – cum vă place!) care se țin cu precizie cu o mână de o bară metalică, în timp ce cu cealaltă se căută/ pipăie una pe cealaltă. Nu știu ce sentimente vă inspiră vouă respectivele domnișoare, dar mie începe să mi se facă silă. Mă apucă așa o repulsie soră cu lehamitea combinată cu puțină greață și desigur senzație de vomă.

Oameni buni, m-am săturat de păpușelele astea care după 1-2-3 implanturi de silicon și 1-2-3 ajustări din bisturiu, vin și se despoaie în orice colț de revistă, orice limuzină de boșorogi ori și mai rău prin cine știe ce emisiune TV. Nu mă mai pot delecta cu o femeie frumoasă pentru că sunt invadat de silicoane, botoxuri ori transferuri libere de grăsime (orice ar însemna asta!!). Nu mai pot avea bucuria contemplării unui sân liber de femeie fără ca acesta să nu fi trecut pragul unei clinici private pentru o mică corecție. Nu mai pot privi în ochii unei domnișoare sensibile fără a aprecia mâna fină a chirurgului care n-a lăsat nicio umbră vizibilă pe opera-i de artă. Nu mai pot admira nicio pereche umedă de buze fără a mă întreba oare ce fel de lichid le populează.

Oare chiar atât de mare este cererea pentru astfel de păpușele încât nimic altceva nu mai contează? Faptul că cel mai adesea, mândrele posesoare de busturi >95 sunt nevoite să-și vândă și ultimii 2-3 neuroni pentru a-și plăti pungile de silicoane nu mai înseamnă nimic pentru masculul fierbinte și dornic de cărniță neacoperită? Cele 2 fraze (întotdeauna aceleași) rostite senin și condimentate cu un zâmbet la fel de fals ca și mândrele lor bijuterii de pe piept, le sunt suficiente tuturor bărbaților?

Eu știu că noi, bărbații, suntem o specie aparte și că principalul nostru creier nu știe carte, dar nu pot să cred că asta-i tot. Că aici, acum trebuie să capitulez, să mă înclin și să proslăvesc siliconul și mâna sigură de chirurg! Refuz să cred că după milioanele de ani de evoluție care m-au format, nu mai am nimic de aflat și-am descoperit că răspunsul la întrebarea supremă a vieții, a universului și a restului nu mai este de împrăfoșatul 42 ci implantul XXL.

În spiritul celor de mai sus, recunosc cu mândrie că nu-mi place de Bianca Drăgușanu. Din niciun punct de vedere!! Că Daniela Crudu nu-mi provoacă nici cea mică reacție de … prietenie. Că Simona Sensual mi se pare la fel de excitantă ca oricare altă vrednică spălătoreasă de ciorapi bărbătești abia întorși din război. Că dacă Adelina Vârciu ori Andreea Manta n-ar fi existat, viața mea ar fi cel puțin exact la fel de minunată ca până acum. Că toate cele de mai sus și zecile/ sutele/ miile de altele ca ele mă lasă rece. Și chiar mă gândesc serios cum să le refuz cât mai politicos cu putință, cu prima ocazie când vor alerga după mine! Serios!

Și acum, la fel de sincer ca și până acum, numai mie mi s-a acrit de la atâtea păpușele de plastic?