… cred că mi-aș putea face din poker o meserie.
Să nu lucrez în fiecare zi ci atunci și doar atunci când am chef. Să călătoresc pe ici pe colo, pe la câte un turneu, pentru banii de pâine. Să nu fiu nevoit să mă mai scol în fiecare dimineață cu gândul la cele 8-10 ore de program care mă așteaptă (ba chiar să lucrez nopțile… yammy). Să stau cu fundul pe scaun și căștile-n urechi 10-23-48 de ore. Să nu fiu obligat să-mi placă de cei alături de care lucrez (ba dimpotrivă!). Să am oricând pe cine să dau vina pentru eșecurile mele (cărțile, ele-s vinovate 
). Să mă antrenez pentru partidele serioase jucând, pentru încălzire, poker pe dezbrăcate.
Și-n plus, eu oricum nu sunt deștept decât 5 minute pe zi așa că, într-o zi, dacă mă sincronizez bine, poate mă vede și pe mine mama la TV. Pentru că, știe toată lumea, poker-ul este doar un joc de noroc.
PS: de ce nu poate toată lumea să înțeleagă că doar cei inteligenți câștigă BANI din poker?