Praga este frumoasă. Am mai spus-o şi-o repet. Frumoasă ca o doamnă, în sensul direct al cuvântului. Matură şi decisă. Echilibrată şi armonioasă. Cu dimensiuni bine proporționate şi atracții neștirbite de ani. Fermecătoare, calmă şi stabilă când crezi ca-i dovedit-o, înțeles-o şi cuprins-o îţi râde-n nas şi te mai uimește o dată. Ea este obișnuită cu tine așa cum tu, turist străin, n-o să ştii niciodată să fii.
Unul dintre cele mai vizitate și pozate locuri din Praga este Piața veche a orașului străjuită de o parte de vechiul ceas astrologic. Dacă aș duce comparația de mai sus mai departe aș spune că Turnul Ceasului sunt sânii Pragăi. Așa este de mândru, semeț, admirat și elogiat. Nu poți să nu străbați piața veche fără să-ți aduci omagiul bătrânului turn, fără să i te închini sfios și, timid și respectuos totuși, să încerci să-i furi din magie pozându-l ori filmându-l. Ritualul orei exacte este poate evenimentul ce strânge zilnic cea mai mare audiență pentru că mica poveste țesută de creatorii și îngrijitorii ceasului de-a lungul anilor este savurată cu neascunsă emoție de oricare dintre privitori.
Povestea ceasului a început în 1410. În cei 600 (!!) de ani de existență a fost martor la toată istoria Cehiei. A fost aurit, batjocorit, dărâmat și refăcut. Această poveste, aflată de la o ghidă americană rezidentă de câțiva ani buni pe plaiurile Pragăi am regăsit-o cu ajutorul lui Rareș rezumată în 10 minute de metamorfoze video cu turnul orologiului drept fundal.
[vimeo]http://vimeo.com/15749093[/vimeo]