Parcurgând topul realizat de către cei de la go4it.ro despre cele mai bune 10 romane de literatură SF care trebuie citite într-o viață de om, mi-am adus aminte că pe vremuri obișnuiam să fiu un înrăit cititor de science fiction. Era pe vremea când editura Nemira edita în colecția Nautilus câteva dintre cele mai cunoscute titluri SF ale ultimilor, pe atunci, 50 de ani, aproape 70 de ani acum.
7 – Ghidul autostopistului galactic (The Hitchicker’s Guide to the galaxy) – Dougls Adams – 42!
6 –Vânătorul de recompense (Do androids dream of electric sheep?) – Philip K. Dick – mi-a plăcut chiar mai mult decât filmul. Care mi se pare cel mai tare film SF ever!
5 – Picnic la marginea drumului ( Roadside Picnic) – A&B Strugatki – o poveste incredibil de sensibilă și frumoasă. Am visat ceva timp că mă voi face și eu stalker când voi fi mare. Mai aproape de zilele noastre cu gândul la copilărie, am încercat să joc și jocul dar nu s-a prins de mine …
4 –1984- George Orwell – șocant! Mai ales că eram în primii ani de după revoluție când începeam să aflăm și noi prostimea multe și mintea mea acumula tot și orice și se vorbea în șoaptă despre acestă carte. Teribilă!
3 – Mașinăria rock and roll (little heroes) – Norman Spinrad – eram în plină perioadă de descoperire a rock-ului și plină adolescență rebelă și cu miros puternic de hormoni. Eugen Cristea – traducătorul ediției scoase de mine – performa la Feriți-vă de măgăruș pe vremea când apărea această carte. A fost prima mea carte cu cuvinte tari tipărite negru pe alb. Încă aștept filmul.
2 – Dune – Frank Herbert – o epopee năucitoare care însă a păcătuit prin excesiva tragere de timp. Sau lungire a subiectului. Motiv pentru care a pierdut și locul I. Oricum, litania împotriva fricii rămâne “Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.”
1 – Fundația – Isaac Asimov – una dintre cărțile pe care nu le-am putut niciodată povesti. Sau măcar rezuma. Nici măcar mie-mi. Trebuie citită. În tihnă. Cu toate mințile acasă. Fără grabă. Cu răbdare și infinită plăcere. Și apoi, odată terminată, lăsată puțin deoparte și apoi luată iar. Cam ca o iubită.
Au fost 7 pentru că astea mi-au venit acum repede la îndemână și colecția-mi de literatură SF este încă la părinții mei și n-am putut să-mi mai arunc un ochi peste rafturi. Sunt absolut convins că am uitat ceva, vreo bucată bună pentru că am acest obicei.
Tu? Ce ai citit și crezi c-ar merita să încerc?