În seara asta, Realitatea TV organizează un teledon. Așa cum ne-a obișnuit, pentru orice eveniment social cu final nefericit întâmplat în înteriorul granițelor României sau cel mai adesea în afara acestora. Și pentru că nu puteau găsi pe altcineva că și prezentator principal, îl avem din nou pe Mihai Tatulici. Același, nemuritorul, arhi și complet depășitul Tatulici. Din nou, cu noi/ pentru Haiti, unu-doi/ scote-ți banii/ sha-la-la-la-long.
În ultima săptămână mulți și-au dat cu părerea despre cât de etic, moral, creștinesc sau pur și simplu național-eficace este umanitarul gest de a dona sau nu 1 leu (sau 2, 13…. 69 cât te ține buzunarul sau cât te lasă inima) pentru niște negrii muritori de foame/sete/holeră & else din îndepărtatul Haiti. Eu am spus ce-am avut de spus, am făcut ce-am considerat că pot să fac, am și combătut chiar pe ici, pe colo nu prea mult să nu par jenant…
Mai presus de tot și toate, dincolo de miile de kilometri care despart România de Haiti, prin intermediul Boston.com câteva imagini. Și niște povești care n-au fost să fie.
Un copilaș de 18 zile, salvat după ce a rezistat 8 zile sub dărâmături. Aproape jumătate din viață ne-trăită!
El stă la coadă pentru o bucată de pâine. Asemena scene am văzut și acum 20 de ani în orașul meu. Și la noi, ca și la ei, se chemau ajutoare!
Hainele le sunt ca pentru o petrecere, dar ochii îi trădează… Cum v-a putea cineva să îi explice puștiului din imagine, motivul pentru care frățiorul lui mai mic nu mai este?
Un copil. 2 lacrimi.
Viitorul! Viitorul lor, al celor care au supraviețuit cutremurului și vor supraviețui și zilelor de după.
