Avem zăpadă. Ce facem cu ea?
Asta va fi întrebarea copiilor, copiilor, noștri la cum se pare că merg lucrurile. De ce spun asta? Păi astă-seară am fost din nou cu fii-mea mare pe-afară, la plimbare cu sania. A 3-a seară de când cu ninsoarea 2010. Și cam ce-am înțeles eu cu această ocazie:
- în 3 seri de plimbare, cred c-am văzut maxim (MAXIM, am spus) 15 sănii cu copii ieșiți la plimbare. Sau chiar 14 pentru că pe una dintre ele se lăfăiau artisitc 2 saci de ciment. A devenit rușinos să mai îți plimbi plozii cu sania? Este prea … ieftin și nu dă bine?
- nicăieri prin cartier, pe unde am tras de saniuță+copil, n-am văzut un derdeluș. Nici măcar unul!!! Și-am trecut pe lângă 2 școli, vreo 4 parcuri + 1 liceu. Au fost interzise cumva în ultimii 20 de ani?
- sportul național al bărbatului român în ultimele 3 zile a fost curățatul mașinii proprietate personală de zăpadă. Atâta hărnicie pe producătorii de testosteron, n-am mai văzut de pe vremea CM din ’94 pe când orice mascul făcea orice pentru 2 ore de liniște la meciurile galbenilor.
- în pofida vrednicei descrise mai sus, nu mai mult de 5% din trotuarele sau spațiile din fața caselor, erau curățate de zăpadă & gheață. Probabil că domnii respectivi nu locuia niciunul în blocul în față căruia parcaseră.
- 3 din 4 adulți înjurau ca la ușa cortului … nisoarea! Viscerali, pasionali, necondiționat și bineînțeles gratuit.
Așa că stau și eu și mă întreb că atâția alții înaintea mea Où sont les neiges d’antan? Doar că eu nu mă refer neapărat la zăpezi.