Ar fi cam așa:
- oamenii care nu suportă colindele – e chiar atât de greu ca 5-10 zile pe an să asculți și altceva decât manele sau Puya?
- cumpărăturile în ultimul moment – gospodina care se apucă să frământe cozonacii și constată că-i lipsește un kil de făină și-o esență de rom, motiv numa bun să dea o fugă la supermarket unde să piardă vreo 3 ore la cozi, are oare toți boii acasă?
- vânzătorii sictiriți – absolut de acord că toți oligofrenii au ieșit la cumpărături în magazinul tău și te-ntreabă de șosete flaușate și borș proaspăt când tu vinzi de fapt macrameuri și bonzai de grădină de vară, dar dacă nu-ți convine nu e treaba mea. Italienii au destui boșorogi murdari la fund așteptând cărniță proaspătă de Romania pentru a-i îmbăia. Te așteaptă, de asemenea și școala, da’ acolo-i greu al dracu’!
- taximetriștii – oare chiar toți se lovesc în cap cu levierul înainte de a se urca la volan? Normal că dacă am 5 plase într-o mână, un tort în alta iar în cealaltă o juma de copăcel de vâsc nu pot să deschid singur portbagajul (da, chiar am pretenția să le pun în portbagaj nu între picioare ori lângă mine pe canapea!)? Și bineînțeles că dacă-i ger afară am pretenția să închizi geamul și să fumezi abia după ce nu mă mai ai client.
- magazinele pline – magazinele pline de proști ieșiți la plimbare cu ocazia sezonului de shoping intensiv de sărbători, care au pretenții mult peste limita bunului simț și strâmbă din nas convulsiv exact la auzul prețului.
Astea doar așa după 2 zile de oarecum ieșit în lumea magică a sărbătorilor de iarnă cu prilejul unor mici și inofensive, dar absolut necesare partide de cumpărături. Și știu că sunt mai multe, cu mult mai multe, dar nu știu dacă merită efortul.
Vanzatorii tot timpul sunt sictiriti 🙂
Şi numai din cauza noastră, desigur 🙂