În seara asta pe când încercam să ne revenim după petrecerea de crăciun a firmei – a se citi dormitam, mahmuream etc – aud soneria. Deschid, cu maimuțica mică lipită de-un picior și din fața ușii 2 domnișorici 12-14 ani, mă întreabă dacă primesc cu Steaua.
Este a doua oară când 2 domnișoare (și nu aceleași) mă colindă anul acesta, lucru mai mult de cât neobișnuit, având în vederea experiența mea de colindat. Mai ales având în vedere că până acum, anul acesta, doar încă 2 puști (7-8 ani) ne-au mai colindat.
Așadar, s-a mai schimbat ceva în obiceiurile de colindat în România anului 2009? Și mă refer acum la colindatul de la oraș, la colindatul de cartier, de la bloc la bloc. Voi ce știți se mai duc copilași cu colindul în 2009? Acum de când cu interfoanele la intrarea în scară, cu gripa porcină, cu părinții care îndeplinesc orice dorință plodului sau de când cu haitele de câini vagabonzi migratoare de la o ghenă la alta. Care mai este motivația celor care totuși mai au tupeul/voința/cutezanța/plăcerera de a suna la ușa unor necunoscuți și a le aduce un dram de plăcere cântându-le 3 strofe?
PS: mai există un preț corect pentru un colind? Sau depinde de colind, de interpretare, de drăgălășenia colindătorilor, de starea în care vă aflați și sentimentele pe care vi le induce colindul?
sper ca nu va conta lungimea sabii colindatorilor anul asta
Ba eu sper să conteze. În instanță 🙂
Şi la noi tot două domnişoare au venit, de vreo 12 – 13 ani 🙂 Mi-a plăcut de ele: draguţe, modeste şi cu bun simţ. Poate fetele astea încă mai păstrează ceva din inocenţa idilică a colindătorilor de pe vremuri:); băieţii sunt mai şmecheri şi caută surse de câştig mai consistente 🙂
Să-nțeleg că pe ale noastre fete le facem colindătoare? Erika mea a fost foarte încântată cât a fost colindată …