Să o luăm de la început.
Acum câteva zile presa online din Prahova anunţa că poliţia comunitară Ploieşti pune la dispoziţia cetăţenilor listele electorale în vederea verificării corectitudinii înscrierilor acestora. Şi anume, se duce stimabilul alegător între orele 08-16 la sediul susnumitei instituţii şi cu buletinul în mână verifică dacă apare sau nu pe liste. Simplu, nu?
Neavând eu ce face, mă apuc să le scriu bravilor poliţişti un răvaş electronic prin care să-i întreb dacă nu cumva este posibil ca această verificare să se facă prin 2-3 clickuri din fotoliul de acasă/birou/vecină, altfel spus dacă nu există vreo soluţie tehnică pentru un online check (bla bla bla – va-ţi prins!)
Răspunsul primit, mai jos:
Aşadar, imaginaţi-vă o mie de negri (români get-beget, de altfel) care dactilografiază milioanele de nume ale alegătorilor în subsolurile CNABDEP (atenţie la limbajul folosit pentru a descrie obiectivele instituţiei, eu era să-mi scrântesc limba pe când citeam). Mai punem o mie de negri-furnicuţe care stau pe coclaurile din Harghita şi Covasna (dau şi eu un exemplu) pentru a despăduri munţii mândrei noastre patrii, în vederea obţinerii hârtiei forate importante în acest proces. Pe urmă încă o mie de negri-necrozaţi stau şi multiplică, în condiţii inumane de asemenea, listele de mai sus . Pe care le încredinţează altei mii de olăcari care au sarcina să le înmâneze primarilor (alte câteva mii), pentru ca aceştia să pregătească în bune condiţii a 2-a descălecare.
Şi cu toate acestea, în România anului 2009, mai sunt nebuni care urlă (la lună doar, cine stă să-i asculte) cum că cheltuielile bugetare sunt nesimţit de mari, că aparatul bugetar este exagerat de stufos, că birocraţia şi lipsa unei strategii seacă visteria statului în mod sigur, eficient şi pe termen nelimitat.
Hai să votaţi bine!