TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiștilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.
Repetăm, sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti din domeniul tehnic.
Aşadar: domnul inginer de drumuri şi poduri Popescu Gigel – ministru la Transporturi, domnul doctor Ioniţă Virgilică onor ministru la Sănătate, domnul finanţist/economist Mardale Ciucurel şef peste Economie, Şerpinel Mişu Magna cum laude la Harvard în ştiinţe politice uns la Externe, doamna conferenţiar+doctor+docent Cecilica Chirţa expertă la Educaţie, Gherghinel Rachetuş general în rezervă la Apărare şamd.
Toţi selectaţi pe bază de CV+recomandări+foto sau ce mai vrea tătuca lor, prim ministrul, toţi plătiţi regeşte astfel încât să nu simtă nicio plăcere la primirea unui bidon de vin sau a 3 hectare de pădure la cucurigaţii din deal, toţi cu obiective şi indici de performanţă verificabili lunar/trimestrial/anual. Toţi cu un limbaj decent, la obiect, pertinent, profesionist. Toţi să se priceapă la ceea ce văd pe actele pe care le semnează, toţi capabili să desluşească şi să scuipe eventualele găluşti oferite de prieteni/consilieri la nevoie. Şi mai presus de toate, toţi să poate şti a refuza apelurile pe telefonul scurt de la diverşii ţopârlani şi mâncători de căc marmeladă politică.
De aceea, nici Băsescu (ăsta cel puţin are curajul/este nevoit s-o spună deschis) – dar nici ceilalţi, nu vă faceţi iluzii – nu vor accepta/realiza/susţine un guvern compus din tehnocraţi.