Azi, stând de o vorbă, la o ţigare, despre soarta omului, tragem linie şi adunăm:
La 16 ani: te duci la nunţile fraţilor mai mari. Plăteşti şi tu, cot la cot, cu toată lumea.
La 20 ani: te duci la nunţile prietenilor. Plăteşti, cu chef, ca toată lumea.
La 30 ani: te duci la botezurile copiilor prietenilor. Plăteşti, cu drag, ca toată lumea.
La 40 ani: te duci la nunţile copiilor prietenilor. Plăteşti, firesc, ca toată lumea.
De la 50 ani: te duci la parastase. Gratis, să fie, pentru toată lumea.
PS: nu mă plâng, ba chiar din contră 🙂