Aşadar:
- spaniolii, şi am impresia că în general vesticii, preferă să-şi care cu ei copii nu tocmai mici după ei în căruţ! Am văzut şi de data asta copii ce depăşeau lejer 4-5 ani (ca să nu mai zic de cazuri în care fii-mea părea mică pe lângă exemplarele parcate în asemenea cărucioare) căraţi de către părinţii lor în căruţuri! Cât de uşor este pentru fiecare dintre părţi, având în vedere că onor cărucioarele nu erau mai mari decât cele pe care le folosim noi pentru copii de maxim 2-3 ani? Cum îi dresează (™ soaţa) părinţii pe copii să reziste în căruţ până la asemenea vârste? (Copii astfel căraţi erau copii perfect normali, fără nicio problemă de sănătate deoarece nu deseori i-am văzut sărind din căruţ şi luând-o la fugă ca orice copil normal!)
- spaniolii deţin (cred) un adevărat record în ceea ce priveşte maşinile buşite, atinse, lovite, zgâriate, cu piese lipsă care circulă în absolută normalitate. Cred că procentul de maşini zdravene pe care le-am văzut nu era mai mare de 10-15%, în rest fiecare trebuia să aibă câte ceva. Oare care este legislaţia la ei în această privinţă? (amiabila va conduce şi la noi la aşa ceva?)
- pe toate cele 3 plaje de pe ţărmul Mediteranei la care am fost săptămâna trecută (plaje despărţite între ele de cel puţin 50km) am observat un lucru ciudat pentru românaşul neaoş din mine: pe fiecare dintre ele nu exista, pe o întindere de vreo 1-2 kilometri, decât o singură terasă, de obicei la capătul opus mării, care nu revărsa niciun fel de fond sonor la o distanţă mai mare de 2 m de ea! Nu ştiu deloc să se distreze maurii ăştia!
- dacă noi nu tragem din maimuţe atunci domnul din imagine cum de are aşa apucături perfect omeneşti:
Şi ar mai fi aşa de multe…