Friptura de miel ca la mine acasă

Oameni buni, vine Paşteleeeee! Motiv de cheltuieli necugetate + găuri pe card, de chiolhanuri zdravene + dureri de stomac, de beţii crunte + mahmureli groaznice. Pentru că, nu-i aşa, alea cu lumina blândă, seninătatea sfintei sărbători, căldura familiei ori bucuria învierii sunt doar pentru sms-urile de trimis gârlă.

Cum Paştele se sărbătoreşte în familie, la noi (în familie) masa de Paşte se întâmplă undeva prin a treia  chiar a patra zi după (prima zi – părinţii 1, a doua zi – părinţii 2, a treia zi – naşii). Cu toate acestea niciodată nu sărim peste tradiţionala noastră masă de Paşte în care scoatem şi noi faţa de masă cu iepuraşi, şerveţelele cu iepuraşi şi ne alergăm cu ouă roşii prin casă.

Şi, de obicei, vedeta mesei este fripura de miel. Preparată după o reţetă proprie, perfecţionată an de an, doamnelor şi domnilor în premieră şi-n exclusivitate, pentru cititorii fideli (dar nu numai) reţeta de friptură de miel la tavă în vin alb – waven style!!

Pentru asta avem nevoie de cărniţă proaspătă de miel (preferabil pulpă dar şi ceva coaste pentru a garnisi bine tava), 6-8 căţei de usturoi, câteva fire (4-5) de usturoi verde şi fraged, ulei de măsline (neapărat extra-virgin la propriu cât şi mai ales la figurat), cimbru uscat, 1-2 linguri de miere, sare şi piper, alte condimente după gust şi bineînţeles vin, mult vin alb şi sec  înainte, în timpul şi mai ales după.

Procesul tehnologic prin care cele de mai sus devin o masă delicioasă este simplu, dar eu o să încerc să-l descriu cât mai complicat cu putinţă 🙂

Aşadar, cu câteva ore înainte de masă (calculaţi-vă bine timpul, este nevoie de cel puţin 6 ore) se ia pulpiţa de miel  se crestează în dreptul osului pentru a se pătrunde bine şi uniform, se împănează bine cu căţeii de usturoi, se unge cu uleiul de măsline şi cu condimentele la grămada dar uniform şi temeinic răspândite şi se aşează într-o tavă care s-o cuprindă. Spaţiile rămase libere se completează cu coastele trecute prin acelaşi tratament şi se stropesc cu moderaţie cu vin. Puteţi să înghesuiţi fără jenă cât mai mult în tavă pentru că mielul oricum scade foarte mult. Prima parte-i gata, puteţi lua o pauză, faceţi nişte poze pentru eternitate acompaniate după gust cu un păhărel de vin ori ceva mai tare pălincă/ţuică.

Lăsaţi-le să stea ferite de ochii lumii şi la adăpost de foamea care i-a proporţii vreo 3-4 ore. De obicei, puneţi cel puţin o cameră între voi şi respectiva tavă pentru a rezista cu succes oricărei ispite. După ce cucul şi-a făcut datoria şi vă dă liber, începeţi faza doi. Luaţi tava, adulmecaţi mirosurile emanate, ştergeţi-vă băluţele din colţul gurii stropiţi toate bucăţelele cu miere, adăugaţi puţin ulei de măsline şi încă puţin vin, mai beţi şi voi un pahar dar ca mai înainte nu amestecaţi şi băgaţi la cuptor. Setaţi timer-ul la 100 de minute, daţi-i drumul şi la hota, faceţi o cruce mare pentru orice eventualitatea şi părăsiţi încăperea pentru că  va începe să miroasă într-un mare fel şi dacă sunteţi mai slabi de înger …

Dacă vreţi şi ceva garnitură, vă recomand nişte ciupercuţe proaspete (cam un kilogram să se simtă ceva) frecate bine-bine cu nişte ulei de măsline, usturoi verde tăiat mărunt mărunt, trase vreo 5-10 minute-n unt la tigaie şi înabuşite încă vreo 5 minute c-un pahar de vin. Şi dacă tot am vorbit de pahar, e timpul să vă mai puneţi încă unul , repet – tot ca înainte (dacă nu v-aţi prins această reţetă se adresează bărbaţilor care pot să îmbine utilul cu plăcutul – hâc!).

Au trecut cele 90 de minute, timp în care oricum aţi mai deschis cuptorul, aţi mai salivat puţin, adăugat nişte vin peste bucăţile din tavă ros un coltuc de pâine că nu mai ţine etc. Este aproape gata, aşa că puteţi trânti ciupercuţele  împreună cu sosul lăsat de ele prin spaţiile rămase goale dintre bucăţile de carne (sau după plac faceţi din ciuperci un pat pe care aşezaţi apoi carnea) încă puţin vin şi o lingură de ulei (v-am zis să fie extra-virgin) daţi focul mai tare (maxim 250°C) timer-ul la 10 minute cel mult, mai aruncaţi vreo 2 fire de usturoi verde întregi pentru a da o pată de culoare aranjamentului şi gata, aţi terminat! Este timpul că, odată scăpat de stres să vă liniştiţi, şi să luaţi o pauză în care să vă minunaţi de culorile şi miasmele care vin de la cuptor în compania încă a unui pahar (de fapt, poate să fie acelaşi de la început dar nu-i recomandat!).

Asta-i tot, de acum chiar că vă descurcaţi singuri aşa că eu vă urez să vă fie de bine că ştiu că poftă deja aveţi suficientă!

PS1: Dacă totuşi nu vă încântă deloc cele de mai sus puteţi încerca un Cuib cu carne de miel (arată fabulos!) o Ruladă cu ciuperci sau un Drob în foitaj.

PS2: Sper să revin şi cu nişte poze săptămâna viitoare!

PS3: pentru toţi ce-i pe care rândurile de mai sus i-au prins în post şi le-au dat ceva gânduri necurate, e păcatul meu, don’t worry!