De ce am blog?

Nu ştiu câţi dintre cei care au aterizat pe aici şi-au pus întrebarea din titlu. Probabil că există sau au existat sau vor exista unii care din greşeală intrând pe aici se vor lovi de această idee existenţială şi vor pleca trântind uşa şi bolborosind lucruri nu tocmai plăcute. Dar, sincer, nu mă prea interesează!

Blogul, ca şi idee de bază, reprezintă un jurnal. Propriu şi personal, uneori intim alteori exhibiţionist, scris de către un anonim sau nu, la persoana I sau a III-a, completat de 15 ori pe zi sau din an în paşte, scris cu litere mici şi înghesuite sau mari şi lăbărţate, cu idei puţine şi fixe sau logoreic iremediabil etc etc etc … Un jurnal scris de autor cu pixul său, pe hârtia sa, despre ce-l taie pe el capul.

Eu personal, petrec destul de mult timp (din timpul meu liber) pe coclaurile internetului. De unde aflu şi bune şi rele şi ciudăţenii şi lucruri extraordinare. Pe care simt nevoia să le comentez sau să le împărtăşesc cu alţii. Şi acesta este locul în care o fac. Desigur aş putea da mass-uri la toată lista de messenger cu filme haioase de pe YouTube sau Trilulilu. Dar nu mai folosesc YM sau orice alt fel de messenger (în afara celui de la job) de aproape 3 ani – şi dacă-mi aduc bine aminte nici nu ştiu dac-am trimis vreoadată un mass, ideea în sine mi se pare tâmpită. Sau aş putea lăsa comenturi pe site-urile pe care ajung. Dar nu întotdeauna mă pot desfăşura în spaţiul dedicat comentariilor sau nu-mi pot exprima ideile foarte bine acolo.

Aşa că mi-am făcut aici un loc în care fac numai ce vreau eu. Că l-am făcut şi public iarăşi nu cred c-ar trebui să intereseze pe cineva. Cui îi place ce găseşte aici, poate să revină cui nu, la revedere. Nu caut trafic, nu mă interesează SEO iar la reclamele de pe site am renunţat. Mă interesează bounce rate-ul şi mă interesează numărul de vizitatori care se reîntorc aici, zilnic. Nu ţin să fiu cel mai bun, pentru că este doar un hobby. La hobby-uri nu cred că se poate vorbi de termeni de comparaţie. Unii au mai mult timp liber, alţii pun mai multă pasiune, unii nu vor să-şi împărtăşească plăcerile cu ceilalţi.

Mă bătea gândul să încerc. Să mă folosesc de toţi şi de toate şi să ajung în top. În ZeList sau în Trafic.ro sau în oricare alt top ce măsoară cât de mare sau tare o ai eşti.. Dar mi-am dat seama că acum, nu pot s-o fac. Nu am timpul necesar pentru a face asta, nu am forţa fizică necesară ca după 8-10 ore de job regulat să mai mă bag la încă 4-6 de part-time blogjob. Nu mi-aş putea neglija viaţa personală, cea reală, pentru a mă dedica unui alt eu, unui personaj care stă la calculator şi scrie pe blog. Pentru bani, faimă or else. Am totuşi altceva de făcut în viaţă, no offence!

Aşa că nu mă mai întreba de ce bag joculeţe şi poze cu femei sau 2-3 virale ori reclame funny. Sau că de ce (de obicei!) nu scriu despre sistemul sanitar, clasa politică şi  fufele României, autostrada care este – sau nu este, starea naţiunii sau viitorul luminos. Data viitoare nici n-o să mai catadicsesc să-ţi răspund!

PS: Post scris acum mai bine de o lună, sub directa influenţă a unui mail primit de la un oarecare. Dar complet adevărat!