Rezultate exudate faringiene:
-
10 februarie 2009 – rezultat negativ!
-
20 februarie 2009 – rezultat negativ!
-
23 februarie 2009 – rezultat negativ!
-
13 martie 2009 – rezultat pozitiv – streptococ β hemolitic – prezent.
Pentru cei care n-au înţeles nimic din cele de mai sus, câteva lămuriri care vor face lumină (oarecum):
Primul exudat a fost făcut în grădiniţa unde fetiţa mea de aproape 6 ani Katia, activează de 2 ani şi jumătate, cu acte în regulă, cu cai şi călăreţi respectiv, de către echipa medicală a unităţii. Existaseră cazuri de scarlatină în colectivitate motiv pentru care un fel de carantină fusese impusă, iar acesta era cel de-al doilea exudat care demonstra lipsa oricărui pericol în colectivitate respectivă şi absenţa oricărui agent patogen, virus sau microb care ar putea dăuna sănătăţii prichindeilor de 3-7 ani (în jur de 200 după cunoştinţele mele) care frecventează instituţia respectivă.
Următoarele 2 recoltări şi analize au fost făcute în timp ce fii-mea era internată, în urma diagnosticului pus de 3 (trei!!!) medici specialişti de scarlatină. Adică, 2 (trei!!!) medici au văzut-o pe fii-mea fizic şi au interpretat simptomele pe care le prezenta (stare Febrilă, greţuri, vărsături, roşu în gât, pete pe corp etc) ca fiind infectată cu streptococul care determină apariţia scarlatinei. Motiv pentru care, au recomndat internarea ei la Spitalul de Boli Infecţioase, carantină severă etc. Şi efectuarea unui exudat faringean care să ateste prezenţa streptococului. Rezultatele recoltări lor realizate de către personal specializat, în condiţii de igienă maximă şi analizate de, mă repet, personal ultra specializat din cadrul unei instituţii medicale de specialitate, în prima şi-n ultima zi de internare: negative – nu există infecţia!
Protocolul spune că totuşi în asemenea situaţii, se impune repetarea după o perioadă de 2-3 săptămâni a acestei analize pentru a se demonstra categoric dispariţia microbului (inexistent de altfel, dar whatever…). Laborator medical, personal specializat în recolatare şi analiză, fii-mea prestează şi rezultatul mai sus!
Recapitulare: într-un mediu complet normal fără focare de infecţie, un copil se îmbolnăveşte de scarlatină, este internat cu acest diagnostic şi ţinut în carantină la un spital de specialitate unde în urma analizelor i se infirmă diagnosticul şi se externează ca nefiind un pericol în a contamina colectivitatea, pentru ca după 3 săptămâni acelaşi copil să fie găsit infectat cu virusul scarlatinei!
Din fericire, este vorba de o boală (oarecum) simplă şi de o evoluţie clinică generală bună spre foarte bună a copilului (povestea încă nu s-a terminat, fii-mea este sub tratament încă o perioadă). Nu caut explicaţii! N-am nevoie de răspunsuri! Nu mă interesează motivele! Ceva este greşit în toată povestea de mai sus! Undeva, în tot sistemul de sănătate la care apelăm când avem o problemă ca vajnici şi temeinici plătitori de CAS, este o eroare! Care de data asta pare să fi fost fără importanţă. Sper!
Dar data viitoare?