Nu ştiu câţi pot spune asta cu inima deschisă. E plină lumea de poveşti în care persoane care credeau că au parte de prieteni buni şi mulţi au primit lovituri urâte din partea acestora. Nu detaliez pentru că probabil oricare dintre voi a păţit aşa ceva cel puţin o dată în viaţă.
Dar eu pot spune deschis că am altfel de prieteni.
De exemplu, avem o pereche de prieteni de peste 10 ani. Cu calităţi şi defecte ca oricare alţii. Genul care te sună de 2 ori pe an, de exemplu. Dar care dacă-i suni stau cu tine la bârfe şi palavre fără număr. Dacă-i inviţi la un chef, un grătar sau o limonadă rece-n parc, nu zic nu niciodată. Copii noştri se înţeleg excelent, la fiecare party la care se-ntâlnesc. Per total, super ok cu anumite limite. Săptămâna trecută am primit 6 (şase!!!) telefoane de la ei.
De asemenea, am un (fost) bun şi vechi prieten. A fost o perioadă în care eram super apropiaţi pentru ca mai apoi viaţa să ne despartă fizic şi nu numai. De fiecare dată când mai revenea prin oraş, ne întâlneam şi mai depănam amintiri la gura vreunei sticle. La început, apoi din ce în ce mai rar. Cam de un an jumate’, poate doi, el n-a mai fost plecat lucrând pe ici pe colo, Bucureşti maxim ca şi distanţă. Nu ne-am întâlnit deloc în perioada asta şi doar prin telefon, parcă am mai mişcat ceva. Astăzi, surprinzător m-a sunat din nou.
Aş putea încheia aici. Dacă n-ar mai fi ceva legat de cele scrise mai sus. Dacă, cele 2 poveşti n-ar fi într-un fel legate între ele. Dacă telefoanele celor 2 ar fi fost complet dezinteresate. Dar (ştiu, spulber magia) nu, n-a fost aşa!
Oare de ce m-au sunat? Oare şi pe voi vă sună vechi prietenii după ani şi ani în care n-au mai dat un semn de viaţă, din aceleaşi motive? Oare aveţi şi voi prieteni ca ai mei?
ai castigat la loto? 🙂
Nici măcar 🙁