După mai bine de 4 ani de răsfoit bloguri, timp în care am citit verzi şi uscate, mi-am format un set de reguli pe care le aplic cu drag şi spor. Nu cred că sunt exagerate, prea nesimţite, indecente sau amorale. Sunt doar regulile mele, impuse de către mine, pentru a-mi fi utile mie. Și atât, fără alte floricele.

Aşadar, fără să mă laud, dar nu mai citesc bloguri/bloggeri care:

  • au greşeli flagrante şi frecvente în folosirea gramaticii limbii române: nu te învăţ eu ca maşina care o conduci este o formulare greşită sau că uni (în loc de unii) este dureros de jenant. Dacă nu ştii, sau nu vrei, să foloseşti corect limba maternă pentru mine nu exişti. Dacă nu ştii, nu-i nicio ruşine în a te folosii de DEX.
  • folosesc în mod frecvent,cu obstinaţie şi nedisimulată plăcere o grămadă de cuvinte obscene: fiecare dintre noi îşi scoate şi-şi bagă, corect, dar vorba bancului, nu părăsim incinta! Plus că decenţa ar trebui să-ţi impună un cod de exprimare în relaţiile cu ceilalţi. Dacă eu vin la tine pe blog/la tine-n casă şi tu te etalezi cu vocabularul tău obscen, nu, mulţumesc! a 2-a oară nu mai vin. Vorbesc serios, am avut şi un fight destul de serios cu un prieten pentru asta!
  • se promovează prin feed-ul RSS parţial: cu ajutorul Google Reader şi urmăresc peste 200 500 de bloguri. Nu am timp şi nici chef să intru pe 200 de site-uri zilnic. Trebuie să fii chiar prea bun, prea uman sau prea faină ca să fac asta pentru tine. Sub 5% din ce-i pe care-i citesc au feed parţial.
  • nu au aflat că pentru a scrie corect în limba română ai nevoie de diacritice: vrei nu vrei limba română are în componenţă ă, î, ş, ț, â. Dacă nu vrei să le uzezi pentru că nu ştii cum (deşi exemple despre cât de simplu este, sunt cu grămada) sau ți-e prea lene, stai jos, 4! Dacă ești şi suficient de şmecher încât de împăunezi cu sh, tz, dc sau alte bazaconii de gen – adio şi n-am cuvinte!
  • nu ştiu/nu pot/ nu vor să-şi recunoască greşelile: te-am prins că albul pe care-l promovezi este de fapt negru la lumina zilei, recunoaşte! Și atât! Să greşeşti este uşor şi este păcat să te faci de râsul curcilor din asta. Dar dacă insişti, nicio problemă eu te pot ajuta :)

Aşadar, e greu? Cer prea mult? Și eu fac greşeli gramaticale, pe unele le găsesc tot eu în timp, în timp ce altele încă dăinuie pe aici, şi eu ştiu cu p… și f… dar nu aici, de faţă cu majoritatea dintre voi nişte necunoscuţi, am avut feed parţial, din cauze încă neelucidate dar am remediat repede problema, mai greşesc şi eu cu diacriticele din viteză sau doar prostie dar cel puţin am curajul să recunosc aceste lucruri. Și încerc să nu le mai repet!

La tine cum e? Pe tine ce te motivează în a renunţa a mai citi pe cineva?