Citesc de mai bine de 5 ani bloguri. De toate feluri, personale sau nu, scrise de tot felul de oameni. Nefiind un gură mare de genul meu, poate, dar și deoarece cred că atunci când deschizi gura trebuie să și ai ceva de spus pentru că gălăgie pot să facă toți proștii, din aceste motive deci nu mă pot lăuda că sunt și un mare comentator pe bloguri. Eu am impresia (știu, greșită!) că atunci când te apuci să lași un comment la un post…
Materialul de mai jos nu face decât să spună în gura mare un adevăr pe care toată lumea îl cunoaşte dar îl evită cu trufaşă indolenţă şi anume că BOR prin reprezentanţii ei din teritoriu (turma-i mare cum bine vă amintiţi!) tratează statul român şi implicit pe cetăţenii acestuia cu infinită silă şi nedisimulată superioritate. Ascultaţi-l pe distinsul domn de mai jos cu câtă nedisimulată şi sinceră uimire constată că legile statului român ar trebui să se aplice şi bisericii iar orice activitate de comerţ…
Foloseşte cineva sau există măcar în limba română expresii de genul: mulţumesc urât, mulţumesc puţin sau chiar mulţumesc din vârful părului de pe spate ? Pentru că nu reuşesc deloc să înţeleg folosirea exagerat de răspândită a antonimelor acestora: mulţumesc frumos, mulţumesc mult şi mulţumesc din suflet. Simplul mulţumesc de ce nu mai e la modă? Ce a păţit, de când nu mai este suficient? De ce complicăm lucruri care-s așa frumoase mai ales în varianta simplă?
Un film despre cuvintele tari din vocabularul român, despre cine și când le folosește, despre cum și de ce au apărut și despre alte variațiuni pe aceeași temă. Interesantă ideea și producția! [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=WvspKOm_Fjg[/youtube]
Filmulețul care a deschis programele de știri din seara asta pe televiziunile noastre: [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=0bRL46vr2p4[/youtube] Șocant, nu? Șocant poate pentru voi că eu deja … am fost acolo! Privind imaginile parcă revăd acea dimineață. Și filmulețul mi se derulează prin fața ochilor așa cum a mai făcut-o de câteva sute de ori în ultimele (aproape) 3 luni. Doar că la mine, mașina era neagră, venea de undeva din dreapta spate și eu traversam trecerea de pietoni pe culoarea verde a semaforului funcțional. Și da, la mine…
Din incursiunea din week end-ul trecut de prin Sibiu & împrejurimi și până mă hotărăsc că merită să scriu să scap de lene și să scriu câteva din impresiile generate, zic să pun ceva poze: sens unic, am zis! un omuleț pe niște scări … micile bucurii ale vieții un romantic incurabil țărăncuță pe uliță românește, îți spun …
O ultimă întoarcere către moticicleta de la TV, către mașina de asistență, către public a celui mai cunoscut ciclist al ultimilor ani. În ultimul mare tur al carierei sale, unul nu neapărat fericit, dar singurul de care-și va aminti într-un mod deosebit. La revedere, Lance Armstrong! Via PS: Hoțul neprins, negustor cinstit! Până la proba contrarie, despre care eu sincer nu cred că va apărea pentru nimic în lume, rămân performanțele lui Lance, performanțe pentru care trebui cinstit și onorat.
Dacă m-aş lăuda cu preţul scăzut la care am achiziţionat vacanţa anul acesta, ar fi ceva normal? Sau încă se mai poartă aberaţiile gen salariu lunar de 500 eur şi concediu de 1500 eur şi pe criza ăsta? Întreb şi eu să nu mă fac de râs … 🙂
După cum bine știți mare parte dintre cei care-mi citiți întâmplătoarele divagații de pe aici, eu am cam trecut de 18 anișori. Și de 22 și de 26 și de 31 și de … Și ușor-ușor, glumind dar totuși nu prea, AMT-ul se transformă decisiv în AMR. Nu brusc, nu cât ai clipi, dar, ce să ne mai ascundem după moțul de la bască, inevitabil. Problema mea este că nu prea m-aș lăsa așa luat pe sus fără să mă smucesc puțin, măcar vreo 2…
Acum mai bine de jumătate de an eram încântat de hotărârea trustului Pro de a cumpăra licența ” … Got Talent”. De ceva timp trustul a început să și facă reclamă în stilu-i clasic, agresiv showului pe care intenționează să-l producă și să-l monetizeze maxim așa că așteptarea mea începe să … roadă. Totuși, personal, chiar cred sincer că noi românii nu vom fi în stare să ducem spectacolul atât de departe (proporțional vorbesc) pe cât l-au dus americanii, englezii, nemții sau alții. Popor clasic…
Se făcea că trăiam într-o țară. Nu știu care dar știu sigur că nu era aceeași cu cea de acum. Nu mă-ntreba de unde știu dar sigur așa era pentru că era genul acela de vis în care știi pentru că știi și nu întrebi nici pentru că n-ai pe cine și nici pentru că nu ar fi frumos să faci așa ceva. Ei bine și printre lucrurile faine pe care le făceam eu pe acolo, prin țara aceea frumoasă (știu că era frumoasă, pentru…
(În ciuda celor scrise mai devreme dar mai ales pentru a păstra obiceiul din anii trecuți (2007, 2008, 2009) trebuie să-mi depășesc starea și să scriu 🙂 ) Așadar, ediția 2010 a Turului Franței la ciclism a început. Cu plecare de la Rotterdam și sosire în Bruxelles în prima etapă și cu finalul grandios de la Paris de peste 3 săptămâni. Munți, kilometri, cățărări, orașe, sprinturi, emoții și transpirații multe. Ca în fiecare an și ca de obicei, diferit. Lance Armstrong – preferatul tuturor celor…
Blogul acesta tinde să devină pe zi ce trece unul părăsit, după cum bine mi-a reproșat offline cineva zilele trecute. În momentul de față sau mai bine spus în ultima vreme (ultimele 6 săptămâni, prietenii știu de ce!) dorința sau motivația sau plăcerea sau orice altceva mă îndemna să scriu pe-aici, au dispărut. Nu este prima dată când m-apucă lehamitea vizavi de blogărie dar acum văd, deși nu-mi place recunosc, dar acum văd că este chiar ceva serios. Explicație pură, fizică, efectivă nu am și…