Tot căutând bloggeri ploieșteni pentru marea listă (nu mai dau link c-o știți) am trecut prin câteva zeci/sute/mii de bloguri. Și după prima pagina prin care treceam în fugă, căutam pagina despre autorul blogului: Despre, About, Cine sunt eu? sau cum se mai chema. Pagina în care, în câteva (sau mai multe) cuvinte autorul explică cine este și ce vrea de la blog. Ceva de genul: Salut, sunt Georgel din Urlați, am 16 ani și-mi place să scriu noapte cu ochii la lună. Motiv pentru…
Cristina Neagu a fost desemnată cea mai bună jucătoare de hanbal din lume în anul 2010. Cristina este o tânără de 22 de ani jucătoare la o echipă de handbal din România. Şi este, pur şi simplu, cea mai bună din lume. Asta-i o ştire sportivă de interes mondial. O ştire care apare în toate ziarele sportive din întreaga lume! Difuzată şi redifuzată de către toate televiziunile cu programe sportive din toate emisferele! Un breaking news, de interes naţional pentru o ţară. Un mesaj care…
Din start vreau să spun că mie Casa Regală a României îmi este complet indiferentă. Sunt prea tânăr pentru a fi fost atins de febra monarhiei imediat după ‘89 iar ai mei moși-strămoși au fost simpli pălmași care față de rege aveau doar teamă, furie și doar un pic de tot, respect. Monarhia n-a avut un loc deosebit de important în istoria României (nici măcar comparativ cu alte țări de prin împrejurimi). Cu toate astea Regele, oricare ar fi fost el, n-a dus-o deloc rău…
Anul trecut visam cu ochii deschiși la ideea de a avea ca primă doamnă pe cineva asemenea soției președintelui Siriei, doamna Asma Al Assad. Și zilele trecute, am făcut-o din nou pe când, complet întâmplător, am dat peste pagina de pe Wikipedia a soției președintelui României, doamna Maria Băsescu. Pagina, oficial inexistentă, spune însă suficient de multe despre țara în care trăim. Eu chiar aș vrea să stau față în față cu cineva care să o poată vorbi de rău pe doamna Băsescu. Să văd…
Eu n-am o relație serioasă cu Facebook. Am cont, am profil actualizat cu informații suficiente și am și vreo 2 poze ca să știe lumea că sunt chiar eu. Am chiar feed-ul de la blog ca să nu par vreun mutulache și să am și eu ceva pe wall de-al meu. N-am zeci/sute/mii de prieteni luați la kilogram și aduși să dea bine la recensământ. Sunt doar câțiva și buni. Nu prea știu ori nu-mi prea place nici să dau Like. Sunt prea mulți cei…
Habar nu am cum trăiesc alții în țările lor, natale sau împrumutate. Nu știu cum sunt conduși de către aleșii lor sau de ce își aleg conducătorii. Nu cunosc legile care-i guvernează, nici drepturile sau obligațiile pe care le au ca cetățeni ai țărilor respective. Trăiesc singur în negura anilor, în fundul peșterii mele, situată în vârful celui mai înalt munte, la distanță mult prea departe de orice urmă de civilizație. N-am ales să mă nasc aici, să cresc aici, să trăiesc aici! N-am avut…
The defendant was an immense man, well over 300 pounds, but in the gravity of his sorrow and shame he seemed larger still. He hunched forward in the sturdy wooden armchair that barely contained him, sobbing softly into tissue after tissue, a leg bouncing nervously under the table. In the first pew of spectators sat his wife, looking stricken, absently twisting her wedding band. The room was a sepulcher. Witnesses spoke softly of events so painful that many lost their composure. When a hospital…
În ultima perioadă am scris prea mult. Prea multe. Din păcate, sau din fericire, am făcut-o noaptea. În pat. Fără laptop și/sau caiet. Am scris și rescris, corectat și adăugit, șters și revizuit. Fără milă și fără regrete. Liber și onest. Fără minte și fără prejudecăți. Am salvat, arhivat și închis bine colțul acela din creier. Cele mai multe din aceste elucubrații nocturne nu le voi scrie aici, probabil, niciodată. Sunt lucruri nu neapărat prea intime, nici măcar suficient de grotești sau mirobolant de șocante…
Lista cu ce-mi propun eu pentru anul viitor, sau cum ar spune englezoiul de-a venit pe la vecina de sărbători: New Year’s resolutions Promit că mă țin de ele și le îndeplinesc pe toate. Ceea ce vă doresc și domniilor voastre!
Anul 2010 din punct de vedere cinematografic nu m-a excitat maxim. Am văzut multe, prea multe filme proaste. Umflate, mediatizate, vorbite, discutate, înjurate, reclamate and else. Dacă stau și mă uit în urmă, sunt prea puține cele care mi-au plăcut. Mult prea puține de la an la an, sau poate-i doar o părere… Zilele trecute (mai exact nopțile trecute) cât am stat pe-acasă, pe lângă plug, am băgat iarăși filme. Multe și fără discernământ. Am făcut curățenie pe hard și-am ronțăit. Din păcate nici măcar…
Deși de câțiva ani buni (deja!) comercializarea artificiilor nu mai este permisă, în fiecare an la miezul nopții un adevărat arsenal se dezlănțuie. Sunete, lumini, zgomote numai bune să sperie și cel mai înfricoșător monstru care ar face marea greșeală să se aventureze prin vreun colț de lume populat de humans. Și totuși, fac eu oare parte dintre ultimii oameni de pe pământ care preferă să sperie monștrii de mai sus doar cu artificii simple de genul celor de mai jos? Nu de alta dar,…
nu este universal valabil şi mai exact se aplică minunat doar la dimineața de după revelion vine din capitala unui fost imperiu, momentan destinație ideală pentru românashul cu pretenție de cocalar wannabee merge bine cu o canapea moale care să permită o ațipeală de 2-3 minute (nu mai spuneţi la nimeni!) locul de desfășurare este unul din obiectivele de pe lista-mi în 2011 (cocalar wannabee am spus!) puteți să-mi spuneți oricum, dar de astăzi mai am ceva pe my bucket list Ce să fie, ce…
Se termină 2010 și odată cu el se termină și primul deceniu al celui de-al treilea mileniu blah-blah … Cert este că au trecut deja 10 ani după acel magic și îndepărtat prag al copilăriei mele, anul 2010. 10 ani care ne-au schimbat pe fiecare în parte dar și pe noi ca tot unitar, indiferent că trăim în România sau în vreun alt colț uitat de lume. Imaginile de mai jos fac parte dintr-o interesantă colecție de imagini reprezentative pentru acești 10 ani trecuți prin…