Pentru la anul, în 2012, nu am multe rezoluții. Acum, în ultima zi, ar trebui să trec pe listă toate cele, cu speranța că anul ce vine e lung tare (și bisect pe deasupra) și am timp destul. Cu toate astea viața m-a învățat să nu o fac. Între a-ți dori și a putea, dacă nu te cunoști, diferențele pot fi mult prea mari și insurmontabile. De aceea, pentru la anu’ vreau doar: să fiu mai cuminte cu fetele mele, să am grijă de ele…
Anul trecut m-am lăudat cu ce vreau să fac în 2011. Ce-am făcut din ce mă lăudam că o să fac? Constant am vorbit despre Ploiești. 151 de articole dintre cele 602 scrise în ultimul an, au ca subiect Ploieștiul sau au directă legătură cu acesta. Unul din 4! Cred că pentru asta mă pot numi blogger ploieștean! (și n-am nevoie de seo pentru asta, domnilor specialiști cu diplome de participare pe la conferințe și workshopuri). Traficul mi s-a mărit de câteva ori față de atunci.…
Din pozele cu brazii împodobiți pe care musiu Facebook și domnu Twitter mi le-au pus la dispoziție constat că unii românii încă mai au: lustre cu abajururi; macrameuri în biblioteca pe tot peretele; carpete pe peretele rămas liber; mormane de rufe murdare prin cameră; covoare tocite în mijlocul camerei; mobilă mai bătrână decât proprietarul; farfurii murdare pe un colț de birou; Deși nu comentez cele de mai sus, constat cât de ușor este să fii viteaz din spatele tastaturii. În schimb, să ștergi praful în…
Vine o vreme când cea mai mare bucurie o primești împachetând cadourile. O vreme pe care nici n-o aștepți, nici n-o cauți în mod deosebit dar care vine la momentul potrivit. Vine o vreme, când a oferi este mai important decât a primi. A da ceva, orice, cuiva, oricui, primează în fața oricărui cadou primit, oricând. Cu cât oferi mai mult constați că satisfacția este mai mare. Lucrând tot anul la alături de oameni, te simți minunat de responsabil pentru fiecare dintre cadourile pe care, cu drag,…
Indubitabil, Crăciunul a venit. Și spun a venit pentru că majoritatea veți citi aceste rânduri la ore/zile/ani buni după ce acest Crăciun va fi venit. Indubitabil, sentimentele de bunătate și iubire față de aproapele nostru, oricare ar fi acela, ne-au cuprins și ne vor ține strânși legați vreo 2-3 zile. Fix, până ne trezim din beție sau indigestie. Indubitabil, ne simțim mai buni, mai deștepți, mai curați, mai fericiți. Nu știm de ce, știm doar că trebuie. Indubitabil, brusc, nu ne mai urâm între noi…
Mai țineți minte când întrebam dacă Există prietenie fără sex? Ei bine, probabil citindu-mă și vrând să vadă exact cum stă treaba și la ei, 2 tipi înarmați cu o cameră de filmat și un microfon au plecat la bibliotecă să vadă ce cred niște studenții. Rezultatul, zic eu, că spulberă orice bănuială. Watch and learn!
Online suntem invadați de rețele de socializare și oriunde întoarcem capul este cineva care să ne re-cunoască după ceva. Socializăm de rupem tastaturile, înroșim wireless-urile și gâtuim ISP-urile. Pe twitter suntem mega-plini de followers, prietenii de pe Facebook se cântăresc cu zecile-sutele-miile, comentatorii ne umplu blogurile de stimă și respect amical, cel puțin. Dar, prieteni în online avem? D-ăia adevărați? D-ăia care știu singuri, de bună voie și nesiliți de nimeni când e ziua ta? D-ăia care te critică ferm și hotărâți când o iei pe arătură? D-ăia…
Definitorii pentru un corporatist de succes sunt elementele simple, regulate, repetate până la perfecțiune, încadrate exemplar în legendarul 9-17. Lucrând într-o corporație ești tot timpul sclavul procedurilor stricte și de nedepășit. Politica companiei îți este biblie, coran sau veda unică și inegalabilă. Dress code-ul îți este impus iar la întrebările clienților/ furnizorilor, răspunsurile îți sunt sugerate. Standardele și regulamentele interioare, oficial îți recomandă și neoficial îți impun, fiecare mișcare pe care o faci. Productivitatea muncii și eficientizarea personală sunt singurii parametrii pe baza cărora ești cuantificat la…
Pentru cine se recunoaște că face una sau mai multe dintre greșelile de mai jos, poate fi un ghid folositor de utilizare. Pentru ceilalți, un alt post pe un alt blog, de la unul care se crede expert … bla, bla, bla …. Așadar, mare grijă și evită pe cât posibil să: dai RT la tweet-uri în care ești menționat – whore attention! dai bună dimineața – riști ca unii dintre followers să fie deja treziți de 3 ore și sătui de muncă iar alții…
Vivi este un tip plecat din Ploiești acum mulți ani. Și-a făcut de cap o perioadă prin București, pentru ca, la un moment dat, nebun, credul sau capabil fiind să-și ia lumea în cap și să plece să schimbe lumea. Pentru că n-a fost doar nebun și credul ci și capabil, a cam făcut ceva în privința celei de-a treia idei. Nu s-a lăudat pe blog că vrea să facă ceva, cum o făcea un epigon jalnic și penibil zilele trecute, ci a pus mâna…
Continui seria cadourilor pe care vi le-am promis cu un colind care mie-mi place tare mult. Este din 1998, aparține lui Dan Teodorescu și este interpretat de Artan, Sanda Ladoși, Dan Teodorescu, Silvia Dumitrescu, Adi Despot, Elena Cârstea, Dan Bittman și Laura Stoica. Veste-am adus este numele colindului și sper să vă bucure.
A venit iarna și gașca purtătorilor de fulare sau eșarfe s-a înmulțit exponențial. N-am nimic cu ei personal, pe unii dintre ei îi trec chiar la categoria funny, semi-categoria să râdem cu fulărosul zilei. Într-un cuvânt, numai de bine pentru că sunt de părerea că sexualitatea trebuie manifestată liber și fără niciun fel de prejudecăți. Pentru doamnele, domnișoarele și domnițele purtătoare de fulare/eșarfe și în paralel cititoare de bloguri, mai jos am pus un clip cu 25 de moduri diferite în care puteți purta aceste…
Asta-i țara în care trăim, ăștia-s oamenii care alături de noi votează. Și oamenii ăștia votează de obicei după cum le spune, ghici cine? … popa! Același popă care cerșește nesimțit bani la fiecare botez, cununie, înmormântare, dezlegare la pește, sfințire de chiloți purtați 3 zile sau afurisenie ideologică desprinsă din meandrele concretului. Exemple de motivări ale faptelor venite din partea victimelor suferinde de sindromul Stockholm românizat: „asta-i datoria lui c-așa am pomenit. E datoria preotului” „de ce să nu ceară? El nu pierde vremea…